Franţa şi Legiunea de onoare: turbulenţele unei reforme

Legiunea de onoare este o decoraţie creată în 1802 de Napoleon Bonaparte într-un context revoluţionar. Toate vechile distincţii, inclusiv ordinele cavalereşti, au fost aruncate la pubela istoriei de Revoluţia franceză. Iar în materie de promovare socială criteriul meritului l-a înlocuit pentru prima data pe cel legat de orgine şi de rang social.

Napoleon a înţeles însă că Franţa trebuia în continuare să-şi recompenseze cetăţenii cei mai merituoşi, fie ei militari, politicieni, magistraţi, industriaşi, oameni de ştiinţă, scriitori sau străini care aduc servicii Franţei. Aşa a fost creată Legiunea de onoare, distincţie extrem de rîvnită, dar despre care Emmanuel Macron consideră că a fost oferită pînă acum cu prea multă generozitate.

Anul acesta, de exemplu, o parte din anturajul preşedintelui a fost şocat pe data de 14 iulie cînd trebuia acordată unor noi candidaţi Legiunea de onoare. Din şase sute de dosare sosite pe masa lui Emmanuel Macron el nu a reţinut decît 101, dintre care 51 de femei.

“De jamais vu”, cum spun francezii, ceva ce nu s-a mai văzut la Palatul Elysée.

De la al doilea război mondial încoace, mai toţi preşedinţii au fost "darnici" cu Legiunea de onoare. În şapte ani de guvernare, Valéry Giscard d’Estaing a oferit peste 32 000 de astfel de distincţii. François Mitterrand, care a stat 14 ani la putere, a semnat peste 48 300 de astfel de documente onorifice, iar Jacques Chirac, într-un răstimp de 12 ani, cam tot atîtea.

Criticile legate de modul în care este conferită această distincţie sunt formulate de multă vreme. Unele voci se plîng chiar de faptul că Franţa ar fi devenit o "Republică a spectacolului" şi că aceste festivităţi de decernare a distincţiilor sunt prea numeroase, fiind legate de un anume clientelism.

De mai multe ori au fost de altfel aduse unele modificări în mecanismul de atribuire. In 2008, de exemplu, a fost adoptată o nouă regulă în virtutea căreia i se permite oricărui cetăţean să recomande un concetăţean de-al său, pe care îl consideră merituos, în vederea primirii distincţiei. În prezent, practic orice francez poate propune un nume în urma constituirii unui dosar cu 50 de semnături avînd valoare de recomandare.

Nu este exclus ca decizia lui Emmanuel Macron de a acorda mai puţine distincţii şi de a propune o mai serioasă analiză a dosarelor să fie legată şi de unele scandaluri. În prezent i se va retrage această distincţie producătorului de filme american Harvey Weinstein, acuzat de viol, violenţe şi hărţuiri sexuale. Cotidianul Le Figaro, care publică un articol pe acest subiect, aminteşte că Weistein a fost decorat în martie 2012 de preşedintele Nicolas Sarkozy.

Mai sunt şi alte astfel de cazuri. Distincţia i-a fost retrasă ciclistului Lance Armstrong, după ce acesta a recunoscut că a consumat produse dopante, sau stilistului John Galliano după ce a proferat injurii rasiste. Astăzi lucrurile par halucinante, dar şi lui Manuel Noriega i s-a decernat această distincţie, înainte de a deveni un dictator odios în Panama şi de a fi pur şi simplu debarcat de la putere şi arestat de americani pe motiv de trafic de droguri.

Mai nou a izbucnit o polemică în Franţa cînd i-a fost atribuită Legiunea de onoare lui Mohammed Bem Nayef, prinţ moştenitor al Arabiei Saudite. Unii comentatori s-au întrebat chiar atunci "Dar pentru care fapte?" Iar răspunsul a fost "uzanţele diplomatice". Poate că Emmanuel Macron încearcă să schimbe acum şi aceste "uzanţe", cam bătătoare la ochi.