Competiţii şi tensiuni în regiunea Golfului

Prima ţară din zona Golfului care a cîştigat o mare notorietate internaţională a fost emiratul Qatar, odată cu crearea postului de televiziune Al Jazeera în 1996. Cu o imensă stupoare, celelalte ţări arabe, dar şi întreaga lume, au descoperit că un mic emirat fără “greutate” geopolitică, poate deveni o mare putere mediatică. Qatar-ul a continuat să se "afirme" pe plan sportiv, cumpărînd în 2011 clubul de fotbal Paris-Saint-Germain, şi a reuşit chiar să obţină organizara Campionatului mondial de fotbal în 2022. Emiratul Dubai nu s-a lăsat mai prejos, la nivel sportiv, şi a devenit proprietarul clubului de fotbal Manchester City. Și tot micul emirat Dubai va organiza marea expoziţie universală din 2020…

Emiratele Arabe Unite par să mizeze mai mult pe cultură. Muzeul Luvru de la Abu Dhabi începe, iată să funcţioneze, dar autorităţile au prevăzut şi implantarea, alături, a unui Muzeu Guggenheim.

În paralel cu această competiţie pe plan economic, mediatic, cultural şi sportiv, asistăm însă în regiune la un război larvar între liderul lumii şiite, Iranul, şi liderul lumii sunite, Arabia saudită. Unii comentatori, cel puţin în Franţa, afirmă că Iranul a cîştigat o enormă influenţă în regiune, în special în Irak, în Siria şi în Liban. În prezent, Iranul şi Arabia Saudită se înfruntă, indirect, în Yemen, o sursă de tensiune care s-a agravat în ultimile zile.

Miliţiile şiite Houthis, sprijinite de Iran, au tras acum cîteva zile o rachetă în direcţia Ryad-ului, capitala Arabiei Saudite. Ori, responsabilii saudiţi îi acuză pe iranieni că le-ar fi furnizat rachete şiiţilor rebeli din Yemen. Ceea ce, pentru prinţul moştenitor saudit Mohamed ben Salman reprezintă "o agresiune militară directă", chiar dacă racheta în cauză a fost distrusă în zbor de sistemul de apărare anti-rachete furnizat saudiţilor de către americani. Rivalitatea dintre Iran şi Arabia saudită are o dimensiune internaţională în măsura în care Teheranul este sprijinit de ruşi iar Ryadul de către americani.

Putem spune chiar că recentele arestări ordonate în Arabia saudită de prinţul moştenitor sunt o consecinţă a rivalităţii cu Iranul. Mohamed ben Salman, care are doar 32 de ani, se şi vede suveran şi încearcă de fapt, prin pretextul luptei împotriva corupţiei, să-şi elimine rivalii. În acelaşi timp el pare să fi înţeles că ţara sa a rămas prea arhaică în raport cu Iranul, dar şi cu alte ţări arabe, şi că nu prin acest model se va putea impune în regiune, chiar dacă îi are ca principali aliaţi pe americani.