Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Republica literelor franceze: obsesia istoriei  

zeniter_alice_1_3_0.jpg

Alice Zeniter, premiul Goncourt al liceenilor pe 2017 pentru romanul "Arta de a pierde".
Alice Zeniter, premiul Goncourt al liceenilor pe 2017 pentru romanul "Arta de a pierde".
Image source: 
credit foto: rfi.fr / Astrid di Crollalanza/ Flammarion

Au devenit romancierii francezi mai degrabă nişte istorici? Iată o întrebare pe care şi-o pun unii critici şi comentatori ai fenomenului literar analizînd seria de premii acordate luna aceasta la Paris. Majoritatea acestor premii literare au recompensat cărţi care au abordat subiecte istorice.

Un veritabil triumf al non-ficţiunii, în detrimentul imaginaţiei. Aşa se prezintă recolta de romane premiate în această toamnă în Franţa. Este în orice caz observaţia, care sună însă şi ca un reproş, făcută de un  comentator cultural al Agenţiei France Presse. Al doilea război mondial şi războiul din Algeria par să fi fost temele favorite cele mai frecvente pentru scriitorii premiaţi.

Premiul Goncourt, cel mai important, i-a revenit lui Eric Vuillard pentru o carte mai degrabă eseu decît roman despre ascensiunea la putere a lui Hitler, cu ajutorul marilor industriaşi germani.

Alice Zeniter a obţinut, pentr un roman intitulat "Arta de a pierde", pus sub semnul războiului din Algeria, premiul literar al cotidianului Le Monde dar şi premiul Goncourt acordat de liceeni. De notat în paranteză că acest premiu Goncourt al liceenilor suscită chiar mai multe vînzări decît cel "normal", uneori peste 400 000 de exemplare…

Premiul Renaudot i-a revenit lui Olivier Guez pentru o carte despre medicul torţionar de la Auschwitz, Josef Mengele. O carte în care ficţiunea are totuşi un rol important întrucît autorul încearcă să-şi imagineze  ce a simţit şi cum şi-a trăit monstrul de Auschwitz exilul în America de Sud.

Drama războiului din Algeria, unde Franţa a fost după cum bine ştim, putere colonială, a furnizat materie reflexivă şi emoţională mai multor scriitori care au însă în comun faptul că la ora derulării evenimentelor erau adolescenţi. Ce-i face deci să se intereseze de acest subiect? se întreabă un comentator în cel mai recent supliment literar al cotidianului Le Monde. Iată un răspuns interesant dat de Yves Bichet, anti-militarist convins, autorul unui roman intitulat "Dispărutul": "Algeria se află la originea tuturor luptelor mele politice. Cartea mea vorbeşte despre nesupunere, despre cei care îşi fac procese de conştiinţă. Théo, eroul meu care este un om obişnuit, decide să nu accepte înrolarea pentru a lupta în Algeria, cu riscul de a fi trimis la închisoare." Scriitorul francez consideră că tema este extrem de actuală dacă ţinem cont de numeroasele războaie în derulare pe planetă, unde tinerii sunt trimişi de fapt să înfrunte moartea.

Toate aceste subiecte sunt importante, ceea ce nu-i împiedică pe unii critici să vorbească despre o anumită criză a imaginaţiei. Scriitorul, eseistul şi jurnalistul Pierre Assouline spune, de exemplu, următoarele în revista L’Histoire: "Constat un fel de lene a imaginarului la scriitorii contemporani, un deficit de curaj, o lipsă de încredere în subiectivitatea lor, o absenţă de risc. Ei sunt ezitanţi cînd trebuie să se confrunte cu propria lor epocă şi refuză să se proiecteze în viitor".

Nu este pentru prima dată în Franţa cînd romane inspirate din istoria recentă a Europei, şi mai ales de cele două războiae mondiale obţin premii importante. In 2006, romanul de 900 de pagini al lui Jonathan Littell, "Binevoitoarele", în care scriitorul se pune în pielea unui ofiţer SS nazist, a fost recompensat cu premiul Goncourt. Iar în 2013, acelaşi premiu Goncourt i-a revenit lui Pierre Lemetre pentru un roman despre primul război mondial, "La revedere acolo sus", după care s-a făcut şi un excelent film, în prezent pe ecrane în Franţa.

Istoria, cu dramele sale, îi va obseda de fapt întotdeauna pe romancieri, şi de fapt este important ca memoria publicului să fie împrospătată din cînd în cînd, printre altele şi pentru ca oamenii să nu repete unele greşeli ale trecutului.