Acumulare de tensiuni care ar putea declanşa o nouă gravă criză în Liban

Despre Saad Hariri presa franceză spune că a avut în ultimul timp nişte aventuri "rocamboleşti". Nici acum nu se ştie exact de ce şi-a dat demisia, ajuns pe 4 noiembrie la Ryad. Să-l fi acuzat Arabia saudită că nu ştie să se opună Hezbolahilor din Liban? Să se fi temut el pentru viaţa lui? Și tot aşa, nu se ştie dacă la un moment dat a fost privat de libertatea de mişcare aflîndu-se pe teritoriul saudit.

Fapt este că a trebuit să se deplaseze la Ryad ministrul de externe francez Jean-Yves Le Drian pentru ca Saad Hariri să poate apoi veni la Paris, pentru cîteva zile, la invitaţia preşedintelui francez Emmanuel Macron. Unii comentatori consideră că francezii au fost foarte diplomaţi în contextul acestei afaceri încîlcite şi i-au ajutat pe toţi, pe Hariri, pe libanezi şi pe saudiţi, să iasă cu faţa curată.

Mai rămîn însă tensiunile reale care nu pot fi aplanate numai cu gesturi diplomatice. Arabia saudită consideră că Iranul a pus de fapt stăpînire pe Liban întrucît Hezbolahii libanezi au infiltrat toate etajele societăţii şi au creat şi un fel de stat în stat. Franţa pare să împărtăşească şi ea părerea că Iranul trage sforile în Liban, şi de altfel Jean-Yves Le Drian a denunţat "tentaţia de hegemonie regională a Iranului".

În Liban, însă, şeful Hezbolahilor acuză Arabia saudită că l-ar fi obligat pe Hariri să-şi dea demisia, şi că l-ar fi menţinut în captivitate timp de două săptămîni. Oricum însă Saad Hariri este acuzat şi el de Hezbolahi că ar fi omul Ryad-ului, de altfel premierul libanez are şi cetăţenie saudită.

Tensiunile din aceste zile legate de Liban au fost suficient de grave pentru ca Liga arabă să se reunească, la cererea Arabiei Saudite, la nivel de miniştri de externe. Liga arabă a dat o declaraţie prin care cere ca Libanul, ţară cu echilibru religios fragil, să fie prezervat de conflictele regionale.

Preşedintele Libanului, Michel Aoun, este şi el de aceeaşi părere, mai precis că Libanul nu are nevoie de un nou război civil, după cel care a distrus ţara între 1975 şi 1990, şi care a făcut la ora respectivă între 130 000 şi 250 000 de victime. De notat că Michel Aoun este acuzat de propriul său prim ministru că ar fi extrem de complezent faţă de Teheran.

În ce-l priveşte pe premierul Hariri, după o escală, marţi în Egipt, el este aşteptat miercuri la Beirut ca să se explice. Din punctul de vedere al Franţei el este încă şef al guvernului libanez.

În paralel, acuzaţiile aduse la adresa Iranului şiit de capitalele arabe sunite sunt tot mai violente. Arabia saudită consideră că Hezbolahii sunt o organizaţie teroristă şi exportatoare de terorism, şi că în prezent Hezbolahii, dar şi Gardienii revoluţiei iraniene, vor să destabilizeze emiratul Bahrein. Extrem de periculos apare şi programul balistic iranian, pentru că rachetele iraniene sunt capabile să lovească toate capitalele arabe.

După cum arată un comentator în cotidianul Le Figaro, criza libaneză de fapt abia începe, mai ales că statul Israel pare dispus să-i sprijine pe arabi într-un eventual conflict cu Hezbolahii, iar Iranul este considerat principalul inamic regional de către Israel.