Multă vâlvă în Franţa în urma publicării unei cărţi despre vaccinuri

Lise BARNEOUD: «Eu m-am îmbolnăvit de rujeolă (pojar) iar fetiţa mea de 2 luni, care nu era încă vaccinată, a luat şi ea virusul. In acest context, am început să mă interesez mult despre această boală dar şi despre vaccin. Aşa am început să compar, de o manieră foarte pragmatică, datele disponibile despre sechelele pe care le poţi avea în urma acestui virus şi cele referitoare la sechelele de pe urma vaccinului. Am constatat că cifrele respective nu sunt nici pe departe comparabile.»

«Virusul rujeolei este relativ benign dar într-un caz din 1.500 (în medie) persoana infectată va suferi sechele ireversibile, în particular neorologice. Procentul poate părea slab dar trebuie ştiut că virusul este extrem de contagios. Astfel, o persoană bolnavă contaminează până la alte 18 persoane din anturajul ei. Aşa se explică de exemplu cele aproape 10.000 de cazuri de îmbolnăviri din România. Tinând cont de procentul pe care l-am evocat mai înainte, cu siguranţă că vom avea câteva drame printre aceşti 10.000 de bolnavi.»

«In ceea ce priveşte vaccinul, am constatat că el conţine virusul viu dar nu conţine sărurile de aluminiu. Ca orice medicament, el poate provoca efecte secundare, în unele cazuri, foarte rare, chiar efecte secundare grave. Dacă ne uităm însă la statistici, aceste efecte secundare grave se întâlnesc o dată la 300-500.000 de persoane vaccinate. După cum vedeţi, suntem la o cu totul altă scară între riscurile legate de boală şi cele potenţial provocate de vaccin.»

Vasile DAMIAN: Pe întâi ianuarie 2018 intră în vigoare obligativitatea a 11 vaccinuri pentru toţi copii francezi născuţi după aceea dată. Azi sunt obligatorii doar 3 (difterie-tetanos-poliomelită), peste o lună se adaugă alte 8 (rujeolă, rubeolă, oreion, hepatita B, Meningococul C, pneumococul, bacteria Haemophius influenzae şi tusea convulsivă – măgărească). Vi se pare o metodă bună ?

L.B.: «Să precizăm pentru început că cele 11 vaccinuri care vor deveni obligatorii de la întâi ianuarie 2018, sunt déjà administrate şi azi la 80% dintre bebeluşii francezi. Calendarul vaccinal nu se va schimba deci. Ceeace se schimbă este caracterul obligatoriu al celor 11 vaccinuri. Până acum aveam doar 3 obligatorii – DTP – difteria, tetanos şi poliomelita. Personal, mi se pare că această metodă a constrângerii nu este cea care va restabili încrederea. Acest lucru mă miră pentru că în Franţa, dacă ne uităm la cum sunt vaccinaţi oamenii contra diverselor boli, constatăm că peste tot procentele sunt în creştere. E adevărat că în anumite cazuri, în particular pentru rujeolă, rata de vaccinare este sub pragul ideal pentru a proteja toată populaţia. Dar încă o dată, francezii au obiceiul de a se vaccina, şi tot mai mult în ultima vreme. Evident însă că părinţii îşi pun tot felul de întrebări, de aceea cred că ar trebui mai întâi răspuns acestor întrebări legitime. Munca de informare a populaţiei va permite recâştigarea îndrederii. In opinia mea, constrângerea, obligativitatea, nu este maniera cea mai bună pentru a restabili încrederea oamenilor. Cert, a constrânge este întotdeauna mai uşor decât a convinge dar cred că a convinge dă rezultate mult mai durabile decât a constrânge.»

V.D.: Se resimte în Franţa un soi de mişcare anti-vaccinuri, se repune în cauză utilitatea vaccinărilor. Cum vă explicaţi acest fenomen ?

L.B.: «S-a făcut un sondaj internaţional în circa 60 de ţări din lume cu o serie de întrebări foarte generale. Una dintre ele suna cam aşa : « Credeţi că în general vaccinurile sunt sigure ? » 40% dintre francezi au răspuns « Nu » sau « Mai degrabă nu », răspunsuri care plasau Franţa în fruntea ţărilor cele mai sceptice vizavi de siguranţa vaccinurilor. Atenţie însă, asta nu înseamnă că 40% din populaţia Franţei este ostilă vaccinării. Inseamnă doar că 40% dintre francezi îşi pun întrebări cu privire la anumite vaccinuri. Poate să fie de exemplu o întrebare legată de vaccinul contra infecţiilor cu papillomavirus sau o chestiune privitoare la vaccinul contra hepatitei B. E dovada cea mai bună că trebuie făcută mai multă pedagogie. De ce îşi pune lumea întrebări ? Ce ne arată această nelinişte ? De unde vine ea ? Sunt tot atâtea întrebări la care trebuie răspuns cât se poate de transparent.»

V.D.: Ce influenţă au avut marile firme farmaceutice – pe care le-aţi botezat «Big Pharma» - în luarea deciziei autorităţilor franceze? Piaţa de desfacere pentru aceste firme este, spuneţi Dvs., «colosală şi veşnică»...

L.B.: «Cred că «Big Pharma» poate influenţa noile vaccinuri care costă foarte mult. La aceste produse, laboratoarele care le-au fabricat caută clar o rentabilitate. In ceea ce priveşte însă obligativitatea celor 11 vaccinuri evocată mai înainte, am încercat să văd, să calculez, ce le va aduce acest lucru diverselor laboratoare. Mi-am dat seama că sumele sunt destul de ridicole. Cifra de afaceri a diverselor laboratoare care le fabrică nu va creşte cu mai mult de 0,5% în urma introducerii obligatorii a celor 11 vaccinuri. Cu alte cuvinte, în acest caz precis, nu văd nicio influenţă din partea lobbyurilor farmaceutice. Incă o dată însă, pentru noile vaccinuri puse pe piaţă, cred că există într-adevăr o influenţă venită din partea lui «Big Pharma.»

V.D.: In discursul public se spune şi se repetă adesea că «ne vaccinăm şi ca să-i protejăm pe ceilalţi.» Această formă de altruism nu vă convinge însă foarte mult. De ce?

L.B.: «De exemplu, pentru vaccinarea contra rujeolei, există această formă de altruism. Cred chiar că este vaccinarea ideală. Vaccinarea masivă contra acestui virus le permite celor nu se pot vaccina – fie pentru că e prea periculos pentru ei, fie pentru că sunt imunodeficitari, fie pentru că au primit o grefă – în acest caz deci, vaccinarea generalizată le permite acestor indivizi să trăiască printre noi fără să se teamă că se vor întâlni cu virusul. Ceea ce spun însă în cartea mea este că această dimensiune altruistă, nu se aplică la toate vaccinurile. De exemplu, cele trei vaccinuri obligatorii până acum (DTP) protejează cu prioritatea - şi uneori chiar, doar - pe cei care s-au vaccinat. Nu au deci nicio influenţă asupra transmiterii bolii. E motivul pentru care am botezat aceste trei vaccinuri, « vaccinuri egoiste ». Această dimensiune solidară, scoasă în permamenţă în faţă de autorităţi, nu există în legislaţie. Legea, dimpotrivă, pentru moment nu a promovat decât vaccinurile cele mai egoiste.»