Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Recviem pentru dispariţia trenurilor de noapte

train-bleu-bis432.jpg

Gare de Lyon, restaurantul "Le Train bleu"
Gare de Lyon, restaurantul "Le Train bleu"
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa dispar treptat trenurile de noapte, în ciuda faptului că unele asociaţii de călători, din nostalgie pentru epoca de aur a trenurilor, încearcă să salveze unele linii nocturne. Un tren încărcat de mitologie turistică şi culturală, "le Train bleu" care făcea legătura dintre Paris şi Nisa, îşi va efectua ultima călătorie de noapte pe data de 9 decembrie. Matei Vişniec ne evocă acestă epopee feroviară deja de domeniul trecutului.

"Le Train bleu" (Trenul albastru) face parte din patrimoniul cultural al Franţei, pentru că avea ca destinaţie Coasta de Azur şi Mediterana, sinonime cu tot felul de fantasme turistice, mondene şi artistice. Vagoanele acestui tren erau albastre, de unde şi numele lui, dar probabil că şi albastrul Mediteranei a jucat un rol în adoptarea acestei titulaturi. 

Trenul albastru a început să circule din 1886, avînd punctul de placare la Calais, pe malul Mării Mînecii, o escală importantă apoi la Paris, după care urma coasta Mediteranei, iar destinaţia finală era Roma.

Trenul albastru a avut deci o viaţă lungă, iar unele garnituri de lux sunt acum obiecte de muzeu. Perioada fastă a trenurilor de noapte dinspre Paris spre Nisa (dar şi spre alte destinaţii) s-a terminat cam prin 1980-1985, cînd au început să fie introduse trenurile de mare viteză. Intensificarea traficului aerian şi apariţia unor noi comportamente socio-turistice le-a dat apoi lovitura de graţie trenurilor dotate cu cuşete…

In Gare de Lyon, la Paris, rămîne însă o relicvă a acestei epoci feroviare apuse, este vorba despre restaurantul "Le Train bleu". Un restaurant reprezentativ pentru ceea ce numim "La belle époque", clasat monument istoric. Situat în holul central al gării, el a fost construit cu ocazia Expoziţiei universale din 1900, în acelaşi timp cu alte edificii precum "Le Grand Palais", "Le Petit Palais" sau podul Alexandre III. Restaurant "chic", doldora de oglinzi şi stucaturi, el este o destinaţie ideală pentru amatorii de mituri şi fantome. 

Sunt 250 de locuri în acest restaurant iar la unele mese mai pot fi văzute, de către cei care au ochi nostalgici, diverse celebrităţi precum Sarah Bernhardt, Salvador Dali, Coco Chanel, Jean Gabin sau Jean Cocoteau. 

Dacă apariţia cinematografului nu a ucis teatrul iar apariţia televiziunii nu a ucis cinematograful, iată însă că apariţia trenurilor de mare viteză şi multiplicarea curselor aeriene ucid treptat trenurile de noapte. Spre ce s-o fi grăbind umanitatea, greu de spus. Pentru mulţi nostalgici ai lentorii, un drum de 11 ore, noaptea, cu Trenul albastru, şi apoi un mic dejun luat în gară la Nisa, reprezenta o formă de voluptate culturală inegalabilă.

Cotidianul Libération a publicat, în contextul acestei ultime călătorii de pe 9 decembrie a Trenului albastru, un frumos reportaj intitulat "Nisa – Paris, recviem pentru un tren de noapte”.