Johnny Hallyday: un rocker naţional adulat de oamenii politici

Este destul de tulburător faptul că marele talent al lui Johnny s-a situat practic deasupra frontierelor dintre partidele politice. El a fost adulat de oameni avînd toate sensibilităţile politice, de la extrema stîngă pînă la extrema dreaptă trecînd prin toate cultorile partidelor tradiţionale.

Ca angajament politic, însă, Johnny a fost clar în tabăra dreptei. Incă din 1974 l-a sprijinit pe preşedintele Valéry Giscard d’Estaing şi s-a afişat cu el în cadrul unei “sărbători a libertăţii” în 1980. Ceea ce nu l-a împiedicat însă pe Johnny Hallyday să cînte în 1985 la tradiţionala sărbătoarea anuală a comuniştilor francezi, “La fête de l’Huma”. Iar în 1992 îl găsim alături de socialistul Bernard Tapie aflat în campanie în sudul Franţei în contextul unor alegeri regionale.

Cîntăreţul francez care a vîndul pe glob o sută de milioane de discuri a mai fost un apropiat al lui Jacques Chirac, om de dreapta, dar lua din cînd în cînd masa şi cu François Hollande, lider socialist.

In 2007 Johnny a aceptat să intre în partidul conservator condus de Nicolas Sarkozy, pentru ca mai tîrziu să se declarare dezamăgit de bilanţul prezidenţial al acestuia. Mulţi oameni politici au recunoscut că au fost fanii lui Johnny încă de la începuturile carierei sale, printre ei fostul premier conservator Jean-Pierre Raffarin şi fostul secretar general al Partidului Comunist Francez, Robert Hue.

“Am o sensibilitate de dreapta. Nu-mi place mediocritatea. Cred că stînga împinge spre asta” declara la un moment dat Johnny Hallyday, dar lui i s-au iertat în general multe afirmaţii pripite şi chiar stupide, de altfel el însuşi recunoştea uneori că spune “multe prostii care apoi se întorc împotriva mea”.

Si preşedintele Emmanuel Macron l-a cultivat pe Johnny, iar cu o lună şi jumătate în urmă cuplul prezidenţial lua masa cu Johnny şi cu Laeticia, probabil pe fondul unei presentiment că starea de sănătate a cîntăreţului urma să se degradeze rapid.

Ciudat cum Franţa pierde în aceeaşi săptămînă două personalităţi avînd o mare popularitate, scriitorul Jean d’Ormesson şi rocker-ul Johnny Hallyday.

Personal am impresia că s-a produs chiar un fel de busculadă în contextul acestei serii de decese, iar din punct de vedere mediatic în acest moment omagiile aduse lui Johnny le eclipsează pe cele aduse lui Jean d’Ormesson. Este ca şi cum zeii destinului ar fi fost, marţi dimineaţă, puţin nemulţumiţi că lui Jean d’Ormesson i se acordă o mult prea mare atenţie, şi atunci au grăbit moartea lui Johnny pentru ca dorinţa de celebrare post-mortem a unui mare talent să aibă efectiv un sens miercuri dimineaţa.