Premierul Benjamin Netaniahu îşi expune în Europa concepţia sa despre pace

Benjamin Netaniahu efectuează acest turneu în Europa de pe o poziţie de forţă. El are în spatele său America ceea ce îi este oarecum suficient. Pe de altă parte, toată lumea îl cunoaşte acum destul de bine pe Netaniahu: el este omul care nu cedează în faţa nimănui şi care pare înşurubat la putere pentru încă multă vreme. Un singur preşedinte american a încercat, cît de cît, să i se opună, să-l determine la o schimbare de strategie, la mai multă supleţe diplomatică, la unele “concesii” faţă de palestinieni, este vorba Barack Obama. Netaniahu a întreţinut relaţii execrabile cu fostul preşedinte american şi de mai multe ori l-a iritat şi chiar umilit public prin iniţiativele sale.

Iar de la europeni Benjamin Netaniahu nu aşteaptă mare lucru, şi oricum nu le-a acordat niciodată vreun rol serios în procesul de pace, cel mult în proiectele de reconstrucţie din regiunea Orientului apropiat, sau de finanţare a unor infrastructuri în zona palestiniană.

Premierul israelian are multe lucruri în comun de altfel cu Donald Trump, cum ar fi apetitul pentru declaraţii care tranşează, care nu ţin cont de normele diplomatice în general unanim acceptate, nici de diverse ingrediente cum ar fi politeţea sau curtoazia. Sîmbăta trecută el i-a acuzat, de exemplu, pe europeni de “ipocrizie” întrucît au denunţat declaraţia americană dar nu, spunea el, şi “tirurile de rachete trase de palestinieni în direcţia Israelului” sau “teribilele incitări la ură” din lumea arabă împotriva statului evreu. El a mai declarat, foarte tranşant, următoarele, citez dintr-o depeşă a Agenţiei France Presse: “Respect Europa dar nu sunt dispus să accept din partea ei o politică părtinitoare.”

Adevărul este că Europa nu poate fi decît timorată în faţa Israelului, iar autoritatea ei morală nu a mai fost de fapt niciodată total restabilită pe planetă după exterminarea, pe teritoriul european, în anii nazismului, a şase milioane de evrei. Aşa se explică de ce Europa nu a îndrăznit niciodată, după anexarea părţii răsăritene a Ierusalimului, în 1967, să adopte de exemplu sancţiuni împotriva Israelului.

Singurul lider european care în prezent pare să-i ţină totuşi piept lui Netaniahu, cel puţin la nivel verbal, este Emmanuel Macron. Ceea ce s-a văzut şi în cadrul conferinţei de presă pe care au acordat-o cei doi lideri, duminică 10 decembrie, după un dejun la Palatul Elysée. “Ierusalimul a fost întotdeauna capitala israelienilor, acest oraş nu a fost niciodată capitala altui popor” a spus premierul Netaniahu. “Această poziţie nu este nouă, nou este faptul că o putere exterioară recunoaşte ceva contrar dreptului internaţional”, a răspuns preşedintele Macron.

Seful statului francez a mai condamnat, cu fermitate, toate acţiunile care ar putea însemna un atentat la securitatea Israelului, dar respinge şi acuzaţia că europenii ar judeca conflictul israelo-palestinian prin prisma a două criterii, altfel spus cu o privire mai aspră aruncată spre Israel şi cu una mai blîndă adresată palestinienilor.

Trebuie spus că Emmanuel Macron respinge reproşurile lui Benjamin Netaniahu de pe poziţiile unui stat care făcut tot posibilul pentru a asigura securitatea Israelului. Dacă Israelul dispune astăzi de arma nucleară, acest fapt i se datorează Franţei. Iar mai recent, la negocierile internaţionale cu Iranul privind sistarea programului său nuclear, tot Franţa a impus condiţiile cele mai severe şi a dat dovadă de cea mai mare vigilenţă pentru ca în nici un fel securitatea Israelului să fie ameninţată.

Probabil că de pe această “bază” de fapte Emmanuel Macron îşi poate permite să fie în dezacord cu Benjamin Netaniahu. De fapt, două filozofii legate de pace se bat cap în cap. Pentru Netaniahu, ultimul cuvînt trebuie să-l aibă cel care a cîştigat războiul şi care deţine forţa. Din acest punct de vedere el este un om al trecutului, cel puţin la nivel de concepţie. Emmanuel Macron consideră că pacea se poate obţine doar prin gesturi şi concesii reciproce (ceea ce au crezut de altfel şi mulţi lideri evrei, precum Iţhac Rabin sau Shimon Perez).

Franţa nu a avansat, deocamdată, nici un plan concret pentru a-şi asuma un veritabil rol de mediator în conflictul israelo-palestinian. Dar cum acest rol este “vacant” în prezent, dat fiind că America lui Donald Trump şi-a pierdut credibilitatea, cel puţin în ochii arabilor, nu este exclus ca Emmanuel Macron să-şi propună constribuţia, mai ales că în ultimul timp îşi descoperă talentul de diplomat şi gustul pentru afacerile internaţionale.