Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mondialul

radu-naum-59-3-47.jpg

Radu Naum
Image source: 
Dilema Veche

Ce ne spune Mondialul după prima parte? 

Că fotbalul de club ar vrea să omoare această competiţie livrîndu-i jucătorii storşi de energie după sezoane-tocător, dar că Mondialul nu se lasă. Această sărbătoare a planetei, în bună parte cu emoţii născute artificial şi competiţii între naţiuni care ajung să se definească nu după indicatorii econmici, ci după un nou soi de PIB, Produsul Internaţional al Balonului, are avantajul că defineşte popoare într-un mod dramatic şi ludic în acelaşi timp. Eu sînt Franţa, eu sînt Rusia, eu sînt orice altă ţară, asta auzi vreme de o lună. Şi cînd te uiţi la un uruguayan te gîndeşti la Cavani, cînd vezi un rus îţi vine în minte Dzyuba. E un joc, dar extrem de luat în serios. Deci noi ne distrăm, iar ceilalţi, cei de pe teren, trăiesc imersaţi într-un soi de melasă încercînd să găsească drumul spre lumină, adesea găsind întunericul. Deja jucătorii echipelor rămase în cursă stau împreună de mai bine de o lună. Între timp s-au susţinut şi s-au bătut, şi-au împărtășit secrete şi fantezii de toate felurile, au suferit împreună, s-or fi şi îmbătat şi cine ştie ce nebunii s-or mai fi întîmplat.

Citiți continuarea articolului semnate de Radu Naum în Dilema Veche aici

259