Rugby: Saracens - campionii Europei și ai Angliei - vor fi retrogradați

Premiership Rugby, liga profesionistă din Anglia, a anunțat că Saracens vor juca în Championship din sezonul 2020 - 2021, dar vor duce până la capăt acest sezon în Gallagher Premiership, liga întâi unde mai au de disputat 14 meciuri. 

Deja penalizați în noiembrie 2019 cu 35 de puncte în Gallagher Premiership și amendați cu 5,36 milioane lire pentru depășirea plafonului salarial anual de șapte milioane de lire sterline Saracens vor fi penalizați din nou din cauza depășirii în continuare a plafonului salarial. 

Liga profesionistă a pus în vedere reduceri salariale cu circa două miliane de lire până la sfârșitul lunii ianuarie sau impunerea sancțiunii. 

Astfel de reduceri erau imposibile, dat fiind că începutul anului este considerat în luna iulie și orice plăți compensatorii către jucătorii care pleacă trebuie incluse așa că opțiunea retrogradării rămâne singura realistă. 

Saracens sunt echipa cea mai de succes a ultimului deceniu din Europa, câștigători de trei ori ai Cupei Campionilor Europeni (2016, 2017, 2019) și de cinci ori ai campionatului Angliei (2011, 2015, 2016, 2018, 2019) și dau numeroși internaționali. 

La recent încheiata Cupă Mondială Saracens au avut 16 jucători în loturile Angliei, Africii de Sud, Țării Galilor, Scoției, Argentinei și Statelor Unite, iar în finala Africa de Sud - Anglia au evoluat nouă jucători de la Saracens. 

Wray - principalul responsabil

Principalul responsabil al situației în care s-a ajuns este considerat de presă fostul președinte și până recent acționar principal, multimilionarul Nigel Wray. 

Nigel Wray, principalul finanțator al Saracens, și-a dat demisia luna trecută din funcția de președinte al clubului

Sursa imaginii: 

Getty Images

Acesta a inițiat niște parteneriate de afaceri cu cinci jucători - Owen Farrell, Maro Itoje, Mako și Billy Vunipola și Richard Wigglesworth care nu au fost dezvăluite la timp, dar care au fost ulterior considerate a face parte din fondul de salarii. 

Luna trecută, Wray, care a contribuit în 25 de ani cu 50 de milioane de lire din propriul buzunar la subvenționarea clubului, și-a dat demisia din funcție, iar zilele trecute și-a retras numele din acționariat trecând acțiunile pe numele fiicei sale. 

Wray nu și-a cerut niciodată scuze pentru situația creată, iar nou director executiv interimar, Ed Griffiths (cel care a inițiat în 2014 parteneriatul cu campionii de atunci ai României, Timișoara) s-a văzut nevoit să facă publică criza în care se află clubul și să ia măsuri drastice. 

Primul jucător ce va pleca este fundașul/aripă galez Liam Williams, care se întoarce la clubul Llanelli Scarlets și se așteaptă ca alți jucători precum George Kruis, Juan Figallo, Michael Rhodes sau Callum Clark să plece și ei la alte cluburi, iar jucătorilor aflați la sfârșit de contract ca Brad Barritt (căpitanul echipei) sau Richard Wigglesworth să nu le mai fie oferit un nou contract. 

Mijlocașul la deschidere Owen Farrell a promis, potrivit cotidianului The Sun, că nu va pleca de la Saracens chiar în caz de retrorgadare. 

Problema este că jucători ca Farrell și Itoje care au un salariu estimat de peste 750000 de lire pe an vor trebui să accepte salarii mult reduse, ca și celelalte vedete - frații Vunipola, Jamie George, Elliott Daly sau Sean Maitland. 

Presupunând că Saracens, care dispun și de numeroși jucători tineri de talent crescuți în propria academie, își vor păstra bună parte din lot în liga a doua, unde promovarea ar fi de fapt o formalitate dată fiind valoarea concentrată aici, problema va fi finanțarea, care nu poate veni decât de la familia Wray. 

Va mai fi dispusă această familie să bage mâna în buzunar pentru un brand pătat? Va continua principalul sponsor - Allianz - să finanțeze clubul? Pierderea veniturilor din televiziune - Cupa Campionilor și Gallagher Premiership - va constitui o altă grea lovitură. 

O altă variantă ar fi împrumutarea pe o anumită perioadă a marilor vedete la alte cluburi. În Gallagher Premiership așa ceva este puțin probabil dat fiind plafonul salarial, iar în Top 14 - prima ligă a Franței - chiar dacă este mai ridicat - 10 milioane de euro, plafonul salarial rămâne totuși o barieră. Rămâne opțiunea Japoniei care are o ligă foarte bogată, dar care de cele mai multe ori atrage jucători la sfârșit de carieră. 

Implicații grave

Implicațiile imediate se pot simți și pentru echipele naționale. Scoția, Țara Galilor și Africa de Sud selecționează jucători care evoluează peste hotare, dar în Anglia regula este că pot fi selecționați jucători din campionatul intern. 

Maro Itoje, Jamie George, Billy Vunipola, Mako Vunipola și Owen Farrell au evoluat în echipa Angliei în finala Cupei Mondiale

Sursa imaginii: 

https://www.rte.ie/

Nimic nu împiedică selecționarea jucătorilor din liga a doua dar între Gallagher Premiership și Championship este o prăpastie de competitivitate care poate afecta evoluția jucătorilor de la Saracens, în ipoteza că marile vedete vor continua să evolueze aici. 

Saracens joacă și în Cupa Campionilor și teoretic o pot câștiga, dar în chiar în acest caz nu vor avea dreptul să evolueze în viitoarea ediție dacă nu rămân în Gallagher Premiership. 

În sfârșit, criza Saracens ar putea avea efecte și în vara lui 2021 când Leii Britanici și Irlandezi - selecționata celor mai buni jucători din Anglia, Țara Galilor, Irlanda și Scoția - vor întreprinde un turneu în Afica de Sud - țara care a câștigat în 2019 Cupa Mondială.   

Ascensiunea Saracens a fost un fenomen privit cu admirație, invidie și resentiment de mulți în lumea rugby-ului. Decăderea lor bruscă îi poate bucura pe unii pe termen scurt, dar povestea lor constituie un serios avertisment pentru rugby-ul profesionist care anul acesta împlinește 25 de ani de existență.