Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Guillaume Martin, ciclist de top în Turul Franței, scrie piese de teatru și eseuri filozofice

martin.jpg

Image source: 
Facebook / Guillaume Martin

Locul 3 în clasamentul general după prima săptămână a ediției din acest an a Turului Franței, francezul Guillaume Martin nu este doar ciclist profesionist, ci și deținător al unui masterat în filosofie, eseist, autor al unei piese de teatru care s-a jucat și la Festivalul de la Avignon, dar și un cunoscător fin al metafizicii ciclismului.

La ce s-ar fi putut gândi Socrate pe bicicletă? Deși întrebarea poate părea nepotrivită, Guillaume Martin își pune întrebări de genul acesta tot timpul.

Eseul său: „Socrate pe bicicletă: Turul Franței pentru filosofi” (Édition Grasset) a fost reeditat la finalul lunii iunie. Ciclistul profesionist se amuză imaginându-și la ce s-ar fi gândit Sartre, Aristotel, Nietzsche sau Pascal, pe care-i numește "vélosophes"-  „filozofi cicliști”,  dacă ar fi participat, în calitate de concurenți, la cea mai prestigioasă competiție de ciclism din lume.

Martin încearcă astfel să combată stereotipul potrivit căruia sportul și gândirea ar fi două noțiuni antagonice: ”Trebuie să gândești ca un om de acțiune și să acționezi ca un om care gândește”, spune Guillaume citându-l pe Bergson.

Și nu trebuie decât să observăm rezultatele din ultima vreme ale sportivului de 27 de ani de la echipa Cofidis ca să vedem că are dreptate: al treilea în Turul Franței, el a terminat al treilea și în Criterium du Dauphiné, Ventoux Dénivelé Challenge și Classique de l'Ardèche.

Foto: În timpul Ventoux Dénivelé Challenge 2020, AFP/France24

Teatru, Aikido și ferma familială

Născut la Paris, Guillaume Martin a copilărit în Normandia. Având o mamă actriță și regizor și un tată tipograf, care a devenit mai târziu profesor de aikido, el a copilărit în La Boderie, într-un mediu rural. Părinții și-au construit acolo micul lor palat transformând o veche abație în spațiu de locuit, teatru, dojo (sală de arte marțiale), fermă și muzeu tipografic în același timp.

Primele iubiri ale ciclistului sunt evident teatrul și aikido-ul. Apoi, tatăl său, fost ciclist amator, l-a încurajat să facă primele curse cu bicicleta în mediul rural din Normandia. Guillaume Martin și-a luat în cele din urmă o licență la vârsta de 13 ani cu ajutorul clubului ciclist Etoile în Condé-sur-Noireau, la granița cu Suisse Normande. Dacă cel mai înalt punct local, Mont Pinçon (348 metri) nu are nimic de-a face cu vârfurile înalte pe care concurează azi cicliștii din Turul Franței, Guillaume Martin și-a arătat acolo pentru prima oară abilitățile de cățărător.

Guillaume a îmbinat repede sportul și studiile și a obținut bacalaureatul literar cu un an mai devreme. Apoi s-a înscris la cursuri pregătitoare pentru examenul de admitere la École normale supérieure, liceul Chateaubriand din Rennes, după care a urmat un master în filosofie prin corespondență la Nanterre, pe care l-a terminat în iunie 2015.

În același timp, nu a încetat niciodată să participe la cursele de amatori și a ajuns să se alăture profesioniștilor în 2016 ...

Mai puțin cunoscut decât Romain Bardet, mai puțin așteptat decât Thibaut Pinot, mai discret decât Julian Alaphilippe, Guillaume Martin a obținut primele performanțe fiind oarecum anonim: era ciclist la Circus-Wanty Gobert, o echipă belgiană din divizia a doua și îi lipsea o victorie într-o cursă prestigioasă pentru a-și demonstra talentul.

 

Sportul și spiritul

"Intelectualii nici nu își imaginează constrângerile sportului profesionist. Pentru ei, nu este important. La fel, este și în pluton, puțini sunt interesați de parcursul meu", explică el pentru Ouest-France. "Încerc să depășesc clișeele în măsura în care pot, dar nu vreau sa fiu un etalon."

A participat pentru prima dată la Turul Franței în 2017. Apoi Le Monde i-a cerut să scrie o cronică săptămânală. O ocazie bună pentru Guillaume Martin de a scrie despre „banchetele gargantuești” ale cicliștilor după câte o etapă sau chiar despre „viața de saltimbanc” referindu-se la cei care sunt mereu pe drumuri. Ajunge pe locul 23, apoi în 2018 obține locul 21, iar în 2019 locul 12.

În același timp, scrie o piesă de teatru „Platon versus Platoche”, în care explorează parțial dihotomia sport/spirit printr-o poveste comică și romanțată a marelui filosof antic Platon, prins între o viață “intelectuală” și dorința sa de acțiune. Pusă în scenă chiar de mama ciclistului, piesa este interpretată la teatrul familiei, Boderie, dar și la festivalul de la Avignon. 

Fragment din piesa lui Guillaume Martin:

 

 

Sursa: youtube.com

Ciclistul dramaturg nu e de acord cu dictonul olimpic al lui Pierre de Coubertin (”Important e să participi!”), preferându-l pe ... Nietzche: ”Pentru mine nu participarea e cea mai importantă. Așa cum spunea Nietzche în ”Așa grăit-a Zarathustra”, nu pacea e importantă ci victoria. În fond filiozoful german m-a învățat să înțeleg mai bine sportul iar sportul mă ajută să-l înțeleg pe Nietzche”, mărturisește el.

Îi mai rămân două săptămâni la dispoziție ca să răstoarne clasamentul final al Turului Franței din acest an și a se dovedi astfel un bun discipol al marelui Nietzche.

 

 

Traducere de Anda Costiuc după France24