Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Memorialistica fascistă este în continuare prezentă în România

bust_antonescu_pitesti.jpg

Bust Ion Antonescu
La Muzeul județean Argeș din Pitești se află din 2012 un bust al lui Ion Antonescu
Image source: 
https://mazarini.wordpress.com/

Primul verdict de condamnare a unei persoane pentru negare a Holocaustului a reamintit de existența unui act normativ, Ordonanța de Urgență 31 din 2002 care interzice și afișarea în public a simbolurilor și memorialisticii fasciste. Dar unele din acestea rămân în continuare prezente în spațiul public.

OUG 31/2002 prevede: 

Articolul 12

Se interzice ridicarea sau menținerea în locuri publice, cu excepția muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunilor de genocid contra umanității și de crime de război.

Articolul 13

(1) Se interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, piețe, parcuri sau altor locuri publice.

(2) Se interzice, de asemenea, acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război unor organizații, cu sau fără personalitate juridică. 

Directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", Alexandru Florian, amintește încălcări ale acestui articol.

Alexandru Florian: De la înființarea sa în 2005 și până astăzi, Institutul Wiesel a urmărit cu mare atenție spațiul memorial public, dar nu pot da o statistică, pot să spun că încă la ora actuală mai există, fie denumiri de străzi, de instituții, sau chiar plăci memoriale și busturi în amintirea unor criminali de război, ceea ce intră sub incidența Ordonanței de Urgență 31/2002.

De asemenea, există plăci comemorative sau cetățeni de onoare, deci denumiri simbolice laudative la adresa unor persoane care în perioada interbelică au făcut parte din Mișcarea Legionară, fiind lideri activi în Mișcarea Legionară.

Această a doua categorie nu intră neapărat sub incidența OUG 31/2002, adică nu sunt criminali de război, dar este vorba de componenta etică sau morală a unei societăți democratice care nu își permite și nu are interesul de fapt să transforme memoria unor extremiști fasciști în memorie publică.

Nu veți găsi în nicio țară cu democrație consolidată din Uniunea Europeană monumente sau plăci memoriale în onoarea unor lideri fasciști din țara lor. La noi încă se mai găsesc.

Reporter: Să ne referim la personalitatea cea mai celebră, Ion Antonescu. Ce memorialistică există la adresa sa în România la ora actuală?

Alexandru Florian: Există o stradă în municipiul Constanța și mai există un bust în Muzeul de Istorie al județului Argeș, la Pitești, în spațiul muzeal unde poate fi amplasat un asemenea bust.

Din păcate contextul în care este pus este unul deosebit de discutabil, în sensul că, după ce parcurgi materialele respective și după ce te uiți la acel bust rămâi cu impresia că Antonescu a fost un mare conducător al României.

Nu este pus într-un context critic și din acest punct de vedere sunt de părere că ar trebui reamenajat conținutul acelui muzeu, nu ca bustul să fie scos, dacă așa consideră organizatorii.

Reporter: Ați contestat numele străzii Ion Antonescu la Primăria Constanța?

Alexandru Florian: L-am contestat de patru ani, am făcut adresa la primăria municipiului și la prefectura județului fără niciun rezultat, decât simple promisiuni care nu s-au materializat.

Strada Ion Antonescu din Constanța
În pofida sesizărilor din partea Institutului Wiesel, la Constanța există în continuare o stradă numită Ion Antonescu
Image source: 
Google Maps

Cred că numai procese în instanță pot mobiliza anumite instanțe să facă niște gesturi minimale de memorie.

Reporter: Există o stradă Mircea Vulcănescu în București, care a fost și el condamnat pentru crime de război, ce puteți spune în această privință?

Alexandru Florian: Există strada de care ați amintit, există un liceu care îi poartă numele și chiar un bust al lui Mircea Vulcănescu în sectorul 2 al Capitalei.

Bustul lui Mircea Vulcănescu
Bustul lui Mircea Vulcănescu din București fost dezvelit de fiica acestuia, Măriuca Vulcănescu

Nu pot spune decât că toate acestea trei ar trebui să dispară de pe spațiul public, în conformitate cu OUG 31/2002, pentru că Mircea Vulcănescu a fost condamnat pentru crime de război, a fost membru în guvernul Ion Antonescu și a fost solidar cu deciziile respective.

În afară de aceasta, în 2019 dacă nu mă înșel, într-un proces pornit de fiica lui Mircea Vulcănescu, instanța a decis definit că sentința de la sfârșitul anilor ’40 împotriva lui Mircea Vulcănescu nu a fost una cu caracter politic, ci una cu caracter penal, deci el este un criminal de război în temeiul legii 312/1945, deci autoritățile abilitate ar trebui să aplice legea.

În ceea ce privește numele liceului și bustul am făcut solicitările administrative respective s-au lovit de un zid al refuzului. Un grup de profesori chiar de la școala respectivă s-au găsit să protesteze față de intenția schimbării numelui acelui liceu.

Nu știu cât cunoșteau acei profesori despre activitatea lui Mircea Vulcănescu din cadrul guvernului Antonescu, nu înțeleg de ce numele străzii Mircea Vulcănescu sau al liceului Mircea Vulcănescu nu ar putea fi înlocuite cu numele unor Drepți între Popoare români care au salvat evrei sau cu numele unora dintre sutele de mii de evrei care au pierit în timpul Holocaustului din România din responsabilitatea regimului Antonescu.

Reporter: Există memorialistică fascistă în nordul Transilvaniei, aflat sub administrație ungară și nazistă în perioada 1940 – 1944?

Alexandru Florian: Există două busturi ale lui Albert Wass, un etnic maghiar din Transilvania, care după război, într-un proces la Cluj, deci în România, a fost condamnat drept criminal de război, el fiind judecat în contumacie deoarece Wass fugise din Transilvania în 1944.

Bustul lui Albert Wass
Bustul lui Albert Wass rămâne la Odorheiul Secuiesc, deși acesta a fost condmnat pentru crime de război în Transilvania, în timpul administrației maghiare, 1940 - 1944
Image source: 

Nici acele busturi, amplasate la sfârșitul anilor ’90, din diferite considerente pe lângă lege, nu au fost scoase din spațiul public, unul dintre acestea fiind amplasat la Odorheiul Secuiesc.

Mai este o stradă Radu Gyr la Cluj, unde primarul Emil Boc a promis că va supune Consiliului Local o hotărâre de a schimba numele, Radu Gyr fiind și el condamnat pentru crime de război, dar nu s-a întâmplat nimic.

Reporter: Există o acuzație de dublă măsură – de ce când e vorba de memorialistica fascistă intervine legea, în timp ce în privința memorialisticii comuniste legea tace?

Alexandru Florian: A reglementa juridic ceva intervine numai în momentul în care se întâmpla ceva în realitatea socială a unei țări. Eu nu cunosc din 1990 până astăzi evenimente, busturi sau nume e străzi care să poarte numele sau să promoveze o imagine pozitivă a unor lideri de frunte ai regimului comunist, cum ar fi Gheorghe Gheorghiu Dej sau Nicolae Ceaușescu.

Nicolae Ceaușescu și Gheorghe Gheorghiu Dej
Simbolistica comunistă legată de lideri ca Gheorghe Gheorghiu Dej sau Nicolae Ceaușescu a dispărut după 1990
Image source: 

Dimpotrivă, după 1990, de exemplu, orașul Gheorghe Gheorghiu Dej a revenit la denumirea inițială, Onești.

Ideea cu OUG 31/2002 nu a apărut din neant, până în 2002 erau cinci busturi ale lui Ion Antonescu pe spațiul public în câteva orașe din România, numele lui Ione Antonescu era pe buzele unor miniștri și parlamentari, în instituții publice centrale, în timp ce România dorea să adere la NATO și Uniunea Europeană, promovând printr-un anumit segment al unor așa numite elite această memorie a conducătorului Ion Antonescu.

În momentul în care susții că ești aproape și te sincronizezi cu valorile democrației intri într-o contradicție care nu se poate rezolva decât prin eliminarea unei imagini pozitive a unui asemenea lider de orientare fascistă și a unui criminal de război.

Drept pentru care, ca urmare a povețelor interne și internaționale, guvernul României a emis această ordonanță de urgență în 2002, nu s-a mers pe cale parlamentară, OUG fiind ulterior ratificată de parlament. Această legislație a apărut pentru a răspunde unor nevoi reale.

 
Ascultați interviul acordat de Alexandru Florian lui Petru Clej