Rugby: London Irish a treia echipă exclusă din prima ligă a Angliei pe motiv de faliment

Proprietarul lui London Irish, Mick Crossan, a criticat Federația Engleză de Rugby (RFU) pentru că a făcut "cereri nerealiste" și a trecut cu vederea faptul că alte cluburi din Gallagher Premiership – prima ligă a Angliei - se află într-o "situație precară", în condițiile în care clubul a depus miercuri o cerere de declanșare a procedurii de insolvabilitate.

La o zi după ce a fost suspendat din Gallagher Premiership, Crossan, care deține London Irish de zece ani, a scris într-o scrisoare adresată personalului că a primit asigurări verbale continue din partea unui consorțiu cu sediul în SUA că o tranzacție de preluare pentru salvarea clubului va fi finalizată, dar aceste promisiuni "nu s-au materializat".

Întreg personalul clubului – jucători, antrenori, personal de sprijin – au rămas neplătiți pe luna mai, suna datorată ridicându-se la 500.000 de lire sterline, ceea ce a fost inacceptabil pentru RFU.

London Irish, înființat în 1898 de muncitori și studenți din capitala britanică, a jucat în prima ligă profesionistă de la înființarea sa în 1997 cu două excepții când a retrogradat în liga a doua, promovând imediat în anii următori. În sezonul 2022 – 2023 London Irish s-au clasat pe locul cinci în sezonul regulat, ratând cu puțin locul 4 și calificarea în semifinalele play-off.

În lotul din sezonul recent încheiat au figurat jucători din 11 țări, printre care internaționalii englezi Henry Arundell și Ollie Hassell-Collins, argentinienii Agustin Creevy, Juan Martin Gonzalez și Lucio Cinti, irlandezul Paddy Jackson, italienii Danilo Fischetti și Luca Morisi, samoanul So’otala Fa’asoo, fijianul Api Ratunyarava, scoțianul Ben White sau australianul Adam Coleman.

Clubul a împărțit în ultimele trei sezoane Stadionul Comunitar Gtech din sud-vestul Londrei cu FC Brentford, cu o capacitate de 17.250 de locuri.

Au rămas 10 din 13

London Irish este al treilea club care dispare din Gallagher Premiership în sezonul 2022 – 2023 după Worcester Warriors și Wasps. Celelalte 10 cluburi rămase au și ele mari datorii, în bună măsură acumulate în perioada pandemiei când statul le-a acordat împrumuturi pe care acum se străduiesc să le returneze.

Worcester Warrios au dat faliment la începutul sezonului 2022 - 2023

Sursa imaginii: 

Petru Clej

Modelul profesionist în rugby-ul englez se dovedește un eșec, față de cel din Franța, unde în prima ligă (Top 14) evoluează 14 echipe. Plafonul salarial pentru lotul de jucători a fost redus în Anglia de la șapte la cinci milioane de lire anual, o sumă câștigată de destui fotbaliști din Premier League, în timp ce în Franța a rămas constant la 10 milioane de euro pe an (8,7 milioane de lire, cu 75% mai mult decât în Anglia).

Explicația lipsei de succes financiar al rugby-ului din Anglia în comparație cu fotbalul este simplă: veniturile anuale din drepturile de televizare se ridică la 40 de milioane de lire în rugby, față de peste 1,5 miliarde în rugby, iar asistența medie pe meci a fost de 12.569 în Gallagher Premiership, față de 40.505 în Premier League.

O soluție propusă a fost ca cele trei cluburi excluse să joace în Championship – liga a doua care în prezent are 12 echipe (față de Pro D2 în Franța cu 16 echipe), dar pentru asta le trebuie un stadion, jucători și staff, chiar dacă nu integral profesioniști, ceea ce nici London Irish, nici Wasps și nici Worcester Warriors nu pot garanta la ora actuală. Rugby-ul profesionist englez se află într-o criză profundă cu exact trei luni înaintea începerii Cupei Mondiale din Franța.