Comoția cerebrală - o problemă serioasă în rugby-ul profesionist

Meciul a fost întrerupt opt minute timp în care Brown a primit îngrijiri pe gazon, între altele primind o mască de oxigen pe față, după care fundașul englez a fost scos cu targa de pe teren.

Brown a reapărut pe banca rezervelor după pauză, spre ușurarea tuturor, dar prezența sa în echipa Angliei pe 28 februarie la meciul cu Irlanda care poate decide învingătoarea Turneului de anul acesta este îndoielnică, depinzând de gradul de refacere al jucătorului.

În cazul lui Brown procedura a fost mult mai strictă decât cel din săptămâna precedentă din meciul Țara Galilor - Anglia de la Cardiff în timpul căruia aripa galeză George North a jucat timp de 80 de minute deși a suferit două șocuri puternice la cap.Primul când a plonjat după un balon și a primit un șut în cap de la înaintașul englez Dave Atwood și al doilea când s-a ciocnit de un coechipier și a rămas întins pe gazon pentru câteva minute.

Decizia staff-ului tehnic și a medicilor echipei Țării Galilor de a-l lăsa pe teren pe North a fost unanim criticată în presă și jucătorul de pe aripă nu a mai fost selecționat pentru meciul de duminică împotriva Scoției.T

ot în a doua etapă și-a făcut reapariția în echipa Irlandei în meciul împotriva Franței Jonny Sexton, după o absență de 12 săptămâni, perioadă obligatorie de repaos după ce a suferit nu mai puțin de patru comoții cerebrale în 2014.

Sexton, care este considerat actualmente cel mai bun mijlocaș la deschidere din emisfera nordică (dacă nu chiar din lume), a făcut pauză și la echipa sa de club, Racing Metro Paris, acuzând migrene repetate.

Revenirea sa avut un impact imediat, el contribuind cu 15 puncte la victoria împotriva Franței, 18 – 11 la Dublin, unde a fost declarat omul meciului.

Dar Sexton nu a scăpat nevătămat în timpul meciului, sfârșind cu un ochi umflat și copci la peoapa stângă după un placaj asupra sa dat de Mathieu Bastareaud, un centru cu izic de pilier (1,83m, 120kg), care nu făcea decât să aplice tactica stabilită de antrenorul Philippe Saint Andre de țintire a conducătorului de joc al Irlandei.

Efect al profesionismului

Comoția cerebrală a devenit un accident tot mai frecvent în rugby-ul profesionist. Recentul raport publicat de Federația Engleză de Rugby (RFU) arată că numărul comoțiilor cerebrale suferit de jucători din Aviva Premiership a fost în sezonul 2013 – 2014 de 86, cu 59% mai mare decât în sezonul precedent și reprezintă 12,5% din totalul accidentelor suferite de acești jucători.

Această rată poate părea foarte ridicată, dar ea este și mai mare în sporturi precum boxul și călăria, iar în fotbalul american anul trecut au fost plătite compensații de 300 de milioane de dolari la 4500 de jucători retrași din activitate pentru accidente la cap.Una dintre cauzele sporirii numărului de comoții cerebrale ar fi mărirea gabaritului jucătorilor în ultimii 20 de ani de la trecerea a profesionism în rugby.

Un înaintaș are acum 1,90m și 110kg în medie, iar un jucător pe liniile dinapoi 1,85m și 90kg și cu toții au și viteză, iar combinația de viteză cu masă poate face ca un impact să fie extrem de dăunător.

Trecerea la profesionism a însemnat sporirea importanței apărării și ascuțirea luptei dintre atacanți și apărători cu noi mijloace implicând de cele mai multe ori forța.

Abia în ultimii cinci ani însă regulile privind comoția cerebrală au devenit mai stricte și recentele accidente au dus la noi cereri ca decizia dacă un jucător continuă meciul să fie luat de un medic independent ca să fie evitate presiunile de natură sportivă și chiar comercială de a continua.

Creștere îngrijorătoare

Acum câteva zile marele Jonny Wilkinson, mijlocașul la deschidere al echipei Angliei, al lui Newcastle și Toulon, retras din activitate în vara trecută la 35 de ani, își amintea în presă de câteva episoade de comoție cerebrală suferite de el în cariera sa în care s-a remarcat nu doar printr-o lovitură de picior necruțătoare, ci și prin pacaje devastatoare și neînfricate.

“Mi-a zgâlțâit capul așa de tare, că am avut impresia că mi s-a mutat creierul. M-am ridicat și am mers și mi se pare că umblu pe degete. Mă împleticeam și vedeam numai stele”, povestea Jonny despre un impact suferit în timpul unui meci jucat de Toulon în Cupa Campionilor împotriva lui Exeter.

“E viața mea. Mai am 50 de ani de trăit, sper. Pivesc acum înapoi și mă gândesc că aș fi putut să dau cu piciorul la asta doar fiindcă am vrut să mai joc 20 de minute într-o partidă” mai spune el.

Fostul căpitan al echipei Angliei, jucătorul de linia a III-a Lawrence Dallaglio, își reamintea cum în 2004 a făcut o comoție cerebrală într-un meci al echipei sale de club, Wasps, cu Gloucester.

A rămas pe teren și a marcat și un eseu. “La pauză, în drum de vestiar, colegii de echipă mă felicitau pentru eseu, dar eu habar nu aveam pe ce lume sunt, nu mai țineam minte că marcasem acel eseu” spune Dallaglio.

În ultima vreme comoția este luată din ce în ce mai serios. Clubul londonez Saracens a demarat un proiect de monitorizare prin care jucătorilor li se fixează un senzor după ureche care măsoară fiecare impact asupra capului.Comoția cerebrală este un eveniment nefericit, dar din păcate destul de des în rugby.

Am fost de față duminică 15 februarie 2015, pe stadionul Allianz Park din nordul Londrei, când mijlocașul la grămadă Chris Cook  de la Bath a trebuit să părăsească terenul de joc în urma unei coliziuni în timpul meciului cu Saracens.

Experții, sportivi și medicali, sunt aproape unanimi de părere că în rugby trebuie introduse cele mai stricte măsuri dacă se dorește evitarea unei așa numite epidemii de comoții cerebrale.