Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Start la maraton. Este România pe harta competiţională mondială?

marathon.jpg

Start la maraton. Este România pe harta alergărilor pe plan mondial?

Bucureştiul va găzdui în acest week-end unul dintre cele mai mari evenimente sportive ale anului: Maratonul Internaţional Bucureşti. Vor fi peste 8.000 de participanţi. Dar este într-adevăr capitala României pe harta competiţională la acest capitol? În plus, care sunt particularităţile acestei competiţii, există fenomene asemănătoare cu cele din alte capitale, precum prezenţa sportivilor kenyeni, care iau peste tot “crema”?

Sunt şapte ani de când teoretic România a intrat pe harta maratoanelor internaţionale. La acest sfârşit de săptămână, peste 8.000 de participanţi vor lua startul la cea de-a şaptea ediţie a Maratonului Internaţional Bucureşti. Sunt şapte curse în total, iar pentru cursa cea mai importantă, maratonul în sine (42 de km), vor fi în jur de 1.000 de alergători.

Ce premii pun la bătaie în acest an organizatorii? Iată ce spune la RFI Oana Năstase, director Asociaţia Bucharest Running Club: “Avem peste 150 de premii, dintre care 40 în bani. Sunt 2.500 de euro pentru primul maratonist, 2500 pentru prima maratonistă. Şi apoi,în jos, în funcţie de categorie şi de locul obţinut, sunt premii diferite”.

Sâmbătă va avea loc Cursa Copiilor, apoi cursa "Jogging în scutece", la care părinţii vor alerga pe distanţa de 800 de metri, împingând căruciorul copilului (valabil pentru părinţi cu copii între 6 luni şi patru ani. În a doua zi, duminică, vor fi de maraton, semimaraton, maraton ştafetă şi cursa populară şi de scaune cu rotile.

Cât de departe e maratonul de la Bucureşti de competiţii similare organizate în alte capitale? Iată ce spune jurnalistul Emilian Isăilă, care a participat în urmă cu o săptămână şi la maratonul de la Berlin, un fel de Mecca pentru maratonişti şi unde de altfel a fost doborât recordul mondial.

 

“Maratonul de la Berlin în opinia mea e cel mai mare din lume la ora actuală. Inclusiv pentru faptul că este locul unde se poate bate recordul mondial şi din acest motiv  cei mai mari alergători vin aici. La Berlin iau startul pestre 45.000 de oameni şi termină cursa circa 40.000. Se aleargă bine, e un traseu extrem de bun, foarte plat, fără denivelări. Este avantajul de temperatură pentru că perioada e foarte bine aleasă şi temperatura e plăcută - 15-18 grade. Şi în ce priveşte organizarea, da, sunt 5.000 de voluntari angrenaţi în operaţiune, sunt sponsori foarte mari. Şi maratonul de la Bucureşti e unul bine organizat. Dar la Berlin 45.000 de oameni pornesc să alerge o singură cursă, maratonul. Aici, noi avem şi curse asociate efectiv pentru a răspândi această pasiune, acest sport: alergatul”.

 

Există şi invitaţi speciali la Bucureşti. Câţiva sportivi kenyeni, despre care presa internaţională scrie că iau crema tuturor maratoanelor din ultimii ani. Cel care a doborât recordul acum câteva zile la Berlin a fost tot un kenyan. Iată ce explică Oana Năstase, directorul Bucharest Running Club.

“Avem cam zece sportivi de elită pe care i-am invitat special, majoritatea sunt din Kenya şi aceştia sunt într-adevăr favoriţi. Sunt foarte bine pregătiţi şi au nişte timpi istorici la alte competiţii. Turismul sportiv este ceva puţin diferit . Amatorii, persoane care nu fac din maraton o meserie, dar care au acest  hobby, aleg să alerge un maraton sau două sau trei sau alt tip de competiţie de câteva ori pe an şi de obicei schimbă locaţia. Şi Bucureştiul a intrat pe această hartă a compeţiilor internaţionale acreditate de şapte ani, aşa că şi la noi creşte numărul sportivilor amatori care vin să alerge în alt oraş. Anul acesta avem sportivi din 50 de ţări.”


Aleargă altfel aceşti atleţi kenyeni, sunt construiţi altfel de reuşesc să învingă pe toată lumea? Totul ţine de antrenament, e de părere Emilian Isăilă, editor Imedia Plus Group.

“Cursele de maraton de-a lungul timpului în perioada modernă, au fost dominate pe rând. Au fost alergătorii finlandezi, au fost alergătorii americani. Acum este epoca alergătorilor kenyeni. Au fost studiaţi din punct de vedere biologic. Au fost măsuraţi, cântăriţi, testaţi.  Diferenţa ţine foarte mult de felul în care se antrenează. O concluzie la care au ajuns câţiva specialişti şi antrenori cu experienţă este că pur şi simplu încep să alerge de foarte devreme în viaţă. De la vârsta de cinci ani, atunci străbat în jur de 15 kilometri pe zi, în principal pentru că are şcoala departe. Deja când ajunge la adolescenţă, are un fundament aerobic foarte bine dezvoltat. Pe de altă parte, s-au creat aşa-numitele ferme de alergare. Până la urmă, ei se bazează pe antrenamente. Ei sunt profesionişti, nu au ce să facă, trăiesc din asta. Pentru un alergător kenyan, un premiu de 1.500 de dolari înseamnă cât salariul pe un an pentru un kenyan obişnuit.”

Oricum ar fi, oricât de lent, evoluează şi percepţia românilor despre alergat şi despre sport în general. Din păcate numărul de locuri unde se poate alerga nu ţine pasul cu numărul în creştere de alergători.