Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Super Rugby - campionatul echipelor regionale ale sudului și Japoniei

super_rugby.png

Image source: 
www.sky.co.nz

Sezonul din 2016 al competiției echipelor provinciale - francize - din emisfera sudică, Super Rugby, a debutat pe 26 februarie, aflându-se acum la jumătatea drumului în faza grupelor. Noutatea acestui an este reprezentată de apariția unei francize argentiniene, Jaguares, ce cuprinde cvasi-totalitatea componenților echipei naționale, a uneia sud-africane, Kings şi de extinderea pe importanta piață asiatică, prin dezvoltarea unei echipe japoneze, Sunwolves.

Numărul formațiilor participante a ajuns la 18, împărţite geografic în patru conferințe: câte una în Noua Zeelandă şi Australia, fiecare având cinci reprezentante şi două conferinţe cu doar patru echipe în Africa de Sud, în fiecare fiind repartizate trei cluburi sud-africane, la care se adaugă francizele argentiniană şi respectiv japoneză.

Întreg sistemul a fost criticat pentru complexitate, dar, cu o diferență de 15 ore între Buenos Aires şi Auckland, el reprezintă o provocare pentru forul conducător al rugby-ului din emisfera sudică, Sanzar, ce speră că noua extindere va impulsiona sportiv şi financiar competiţia.

Deși o bună parte dintre starurile neo-zeelandeze ale trecutei Cupe Mondiale au plecat spre mai bogatele campionate europene, echipele kiwi și-au împrospătat loturile cu tineri aspiranți la tricoul negru ce poartă emblema ferigii argintii.

Așteptările erau pentru un sezon în tranziție, însă, momentan, francizele neo-zeelandeze ocupă primele locuri în clasament. Merită subliniat jocul expansiv, spectaculos, dar şi pragmatic al celor de la Chiefs, lideri în cvasi-totalitatea statisticilor ofensive: eseuri, pătrunderi prin linia adversă ori metri parcurși.

Surpriza plăcută o reprezintă cei trei tineri jucători de pe liniile dinapoi, între care strălucește fundașul Damian McKenzie în vârstă de doar 20 de ani, ce beneficiază de un gabarit redus pentru standardele actuale, numai 80 kg la o înălțime de 1,75 m, dar care dovedeşte viziune şi o îndemânare a balonului ce promit un nou star al planetei ovale.

Echipele australiene se anunţau favorite certe la începutul competiţiei, principalele speranțe fiind puse în cele două mari rivale, Brumbies şi Waratahs.

Totuşi, în timp ce primii au început în forță, pentru a pierde mai apoi din turaţie, ’Tahs - cum sunt alintați - campionii din 2014, au dezamăgit până acum şi se află în partea de jos a clasamentului, cu doar 14 eseuri marcate în cele cinci jocuri pe care le-au disputat.

Argentina și Japonia

Pe frontul sud-african, Stormers, o formație foarte bine cotată, își confirmă statutul, câștigând într-un stil rezervat şi sigur majoritatea meciurilor, în timp ce Lions, franciza din Johannesburg cu șase linguri de lemn în portofoliu, a lăsat o impresie foarte plăcută, cu un joc fluent, bine orchestrat de cea mai valoroasă uvertură sud-africană din acest moment, Elton Jantjies.

Pe de altă parte, nou invitații nu au dovedit până acum că și-ar merita locul. Jaguarii argentinieni au debutat fulminant, prima dispută a însemnat şi prima victorie, una entuziasmantă, în care au revenit de la 3-24, dar aprecierea le-a fost adusă de stilul deschis şi spectaculos prin care s-au impus.

Din păcate a fost şi singurul meci câștigat până acum, urmat de înfrângeri la diferențe mici, care evidențiază dificultăţile de adaptare chiar pentru un lot de o valoare certă.

La fel cum certe sunt problemele japonezilor Sunwolves, cu înfrângeri pe linie ce denotă graba în care a fost conceput proiectul sau ale francizei sud-africane Kings, echipa cu mari probleme financiare şi doar o victorie, împotriva celor mai sus amintiți, în rest înfrângeri la peste 20 de puncte, cea mai slabă apărare a turneului.

Văzută din emisfera nordică, acestă competiție emană o atitudine diferită, o mentalitate în care spectacolul și riscurile duse uneori la extrem sunt primordiale.

Un spectator neobişnuit cu acest stil, poate fi uimit de numărul ridicat de offload-uri (pase din contact), schimbări ale direcției de atac ori de un joc la mână din poziţii uneori stranii.

Pe de altă parte, în ciuda creșterii veniturilor din drepturile de televizare, numărul de spectatori continuă sa scadă, spre exemplu, în Australia se înregistra acum 10 ani o medie de peste 25.000 spectatori pentru fiecare întâlnire, pentru ca anul trecut cifra să ajungă sub 17.000.

Din acest punct de vedere, diluarea valorică prin adăugarea celor trei noi echipe nu poate decât să menţină, măcar pe termen scurt, trendul negativ.

1284