Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Covid-19: Bolnavi vindecați, sechele și reabilitare - pneumolog Londra

tudor_toma2.jpg

Tudor Toma
Tudor Toma a tratat numeroși bolnavi de Covid-19 în spital
Image source: 
Alecsandra Raluca DRĂGOI

Scăderea numărului de cazuri de Covid-19 și însănătoșirea majorității pacienților atinși de această boală aduce în prim plan chestiunea sechelelor și a recuperării pacienților. Un medic pneumolog român din Londra explică.

Reporter: Tudor Toma este medic specialist în boli respiratorii într-un spital din Londra și în această capacitate a tratat nenumărați bolnavi de Covid în ultimele trei luni și jumătate. Care sunt principalele sechele cu care rămân pacienții vindecați?

Tudor Toma: Din majoritatea pacienților cu pneumonii Covid nu rămân mulți care au sechele. În schimb, există o proporție între 20 – 30% dintre pacienții care au fost internați în spital la terapie intensivă, deci care au avut nevoie de suport ventilator, care au avut o pneumonie severă, care rămân cu anumite cicatrici, deci rămân cu o cicatrizare a plămânului, despre care nu știm cât de mult va dura, dar seamănă foarte mult cu altă boală care se numește fibroză pulmonară și care este destul de gravă.

Aceasta este complicația principală. Apoi am mai văzut pacienți care au venit cu diverse complicații datorită trombozelor vasculare, deci au avut tromboze pe vase în afara plămânilor, tromboze abdominale, tromboze la nivelul creierului, au fost pacienți care au venit cu criză de epilepsie, ca primă manifestare a unei tromboze și a unei cicatrizări la nivel cerebral.

În afara complicațiilor așa numite organice, mai sunt complicațiile de natură psihică, stress legat de afecțiune, despre lipsa cunoștințelor de cum ar putea evolua boala de acum înainte, deci sunt foarte mulți pacienți care au diverse anxietăți, au modificări de natură psihică și care, sperăm noi, se pot rezolva.

Reporter: Din punct de vedere practic care sunt simptomele pulmonare la un bolnav de Covid vindecat?

Tudor Toma: În principal este senzația de lipsă de aer, incapacitatea de a face un fort pe care înainte îl făceau fără probleme pacienții respectivi, deci senzația de dispnee.

Apoi sunt pacienți care au o tuse persistentă, care din nou este un marker al iritației pe căile aeriene sau la nivelul plămânului și mai sunt foarte puțini pacienți care mai au fatigabilitate, deci senzația de oboseală care intra și la categoria complicațiilorașa zis neurologice sau de natură nervoasă.

Dar în special este senzația de lipsă de aer, dacă înainte puteai să urci scările fără să gâfâi, acum sunt mulți pacienți care au avut Covid care simt acut faptul că nu pot respira după eforturi.

Reabilitare respiratorie

Reporter: Am citit un articol în care se spunea că cei care au fost pe ventilator medical.


Tudor Toma
Image source: 
Alecsandra Raluca DRĂGOI

Tudor Toma: Eu vorbesc în general de pacienții care au avut o formă medie, pentru că atunci când ești ventilat pentru câteva zile, câteva săptămâni, deci orice pacient, nu neapărat care are Covid, care stă pe ventilator mai mult de câteva zile are complicații care sunt asemăntoare.

Deci este un proces destul de lungă durată de așa numită reabilitare respiratorie, dar reabilitare în general pentru că în momentul în care ești pe ventilator ești imobil, ești hrănit prin anumite metode, sunt anumite poziții, ai un tub care este în trahee sau este eventual este direct în trahee, deci nu este prin gură, este o traheostomie, deci sunt complicații care sunt specifice pacientului pe ventilator și în general pacienții cu Covid se încadrează în aceeași grupă.

Iar ideea de a reînvăța să respiri este o exprimare care explică reabilitarea respiratorie, deci mușchii implicați în respirație să-și revină la funcția inițială.

Reporter: Ați vorbit de reabilitare, ce implică acest proces la bolnavii de Covid vindecați?

Tudor Toma: Reabilitarea respiratorie implică un program cu mai mult componente care are în vedere atât refacerea funcției de pompă a plămânului, reantrenarea mușchilor care contribuie la respirație, deci mușchii care sunt pe torace și diafragmul care este mușchiul principal care contribuie la respirație.

Este apoi o reabilitare generală, deci mobilizare generală a pacientului, mobilizare care îmbunătățește activitatea celorlalte grupe musculare, iar apoi este o componentă care are în vedere eliminarea eficientă a secrețiilor din plămân, toate acestea asociate cu elemente de încurajare a unei vieți normale, deci de activitate normală și sunt exerciții speciale pe care pacienții trebuie să le facă.

Reporter: Aceasta implică un efort individual sau și asistare?

Tudor Toma: Sunt două componente: pacientul poate să aibă un program de activitate, de exerciții pe care poate să le facă individual, dar la început contează foarte mult ajutorul fizioterapeutului.

De exemplu sunt pacienți care nu pot să-și miște nici mâna și atunci fizioterapeutul îl ajută să-și miște mâna, nu pot să meargă și fizioterapeutul îi ajută să meargă, fac doar câțiva pași cu sprijin și apoi din ce în ce mai mulți sub supravegherea fizioterapeutului, deci fizioterapeutul are rolul de suport pentru mișcările pe care le face pacientul și în același timp de antrenor, de încurajare, programare a mișcărilor pe care le face pacientul și a activității sale în general.

Reporter: Ați vorbit de reabilitare neurologică, ce implică aceasta?

Tudor Toma: Există practic un program special pentru pacienții care au afecțiuni neurologice și care necesită un proces de reabilitare, de exemplu dacă ai un accident vascular cerebral (AVC) și ai după aceea ai o imobilizare datorită acelui AVC sunt programe speciale pentru mobilizarea părții imobilizate, deci sunt elemente specifice care încearcă să cupleze semnalul neurologic cu activitatea musculară.

 Reporter: Dar din punct de vedere psihologic, pentru cei care au fost afectați de această severă încercare din viața lor, cum se face reabilitarea?

Tudor Toma: Psihologic sunt intervenții specifice pe care un psiholog poate să le facă. Din nou, în programul de reabilitare există o componentă de sfat psihologic care este acordat în general de către un psiholog cu calificare, cu experiență în genul acesta de activitate.

Deci sunt elemente care sunt încadrate de exemplu și în programele celor care suferă de sindromul post-stress, când ai un accident important, când ai un traumatism psihic important sunt din nou elemente specifice de intervenție.

Nu le cunosc exact în detaliu, știu că sunt parte din program, dar nu este specialitatea mea, consultul psihologic, însă este important să fie recunoscut pentru că dacă nu este recunoscut, dacă componenta psihologică nu este recunoscută, atunci apar dificultăți și în programul de reabilitare organică, deci reabilitarea pacientului, motivarea de a face exercițiile este scăzută și așa mai departe.

Prognoză incertă

Reporter: Sigur, suntem prea devreme în experiența aceasta, nu avem o urmărire pe termen lung, dar cam care ați spun că este proporția de pacienți la care sechelele care nu dispar?


Tudor Toma
Tudor Toma consideră că e prea devreme pentru a trage concluzii despre evoluția pe termen lung a pacienților cu Covid
Image source: 
Zoom

Tudor Toma: E dificil de spus pentru că experiența este doar de trei luni, deci nu putem spune ce va rămâne și ce nu va rămâne, dar ce este vizibil, o proporție de sub 20% din pacienții internați, nu vorbesc de pacienții asimptomatici sau cu forme ușoare, deci in cei internați sub 20% au modificări cel puțin la nivelul plămânului, care seamănă cu modificări ireversibile pe care le mai vedem la alte afecțiuni cum este fibroza pulmonară.

Acum nu știu exact dacă vor rămâne cu adevărat ireversibile, pentru că organismul are în general tendința de a se repara și cum marea majoritate a pacienților vindecați  pe care-i vedem sunt tineri, dacă există potențial de recuperare atunci foarte posibil se vor recupera.

Dar nu știm, de exemplu la pacienții pe care-i cunoaștem la boala numită fibroză pulmonară există și posibilitatea de malignizare, adică fibroza pulmonară este un factor favorizant pentru cancerul pulmonar.

Cine știe cum va evolua peste 10 ani, peste 20 de ani o cicatrice care acum este făcută de pneumonia Covid, nu știm, nu se poate spune.

Reporter: Sigur, timpul este scurt, dar ați văzut cazuri de reinfectare la pacienții cu Covid?

Tudor Toma: Noi nu am văzut cazuri de reinfectare. Am urmărit inclusiv literatura din lume, deci în Statele Unite au fost foarte multe cazuri de Covid și nu a fost raportat niciun caz de reinfectare.

Depinde cum definești reinfectarea. Depinde cum definești prima infectare, depinde cum definești așa numita a doua infectare.

Nu am văzut publicat, nu am avut cazuri de pacienți reinfectați. Am văzut că în România cineva de la Sibiu susține că are pacienți care au fost pozitivi și acum sunt reinfectați.

Vrem să vedem și noi partea științifică legată de declarațiile acestea, pentru că sunt importante pentru comunitatea medicală dacă este cu adevărat o reinfectare.

Ce știm că se poate întâmpla este legat de faptul că a fost o testare pozitivă inițialcare apoi a devenit negativă sau fals negativă și apoi pacientul a avut alte manifestări probabil legate de sechele care rămân în urma infecției principale sau primare, iar prezentându-se din nou la medic face o nouă testare și iese din nou pozitiv, dar este de fapt același virus care a fost de fapt de la început.

E foarte interesant dacă există reinfectare, dar dacă ar exista probabil că cei din America, care au capacitatea să facă  teste genomice, să vadă exact genomul virusului la prima prezentare, la a doua prezentare, ar fi raportat cazuri.

Mesaj pentru negaționiști

Reporter: În final, aș vrea să vă întreb, ce mesaj aveți pentru cei care și acum după mai bine de trei luni de zile tot spun: “Eu nu cunosc pe nimeni cu Coronavirus, nu știu pe nimeni care să fi murit de Covid, e invenție, e o manipulare”. Ce mesaj aveți pentru ei?


Tudor Toma
Tudor Toma consideră că cea care neagă existența Coronavirus de fapt își doresc ca acesta să nu existe
Image source: 
Alecsandra Raluca DRĂGOI

Tudor Toma: Eu sunt absolut surprins de genul acesta de răspuns. L-am întâlnit de la persoane educate care spun că pentru că n-au cunoscut pe nimeni care a fost bolnav și care nu cunosc pe nimeni care să cunoască pe cineva care a fost bolnav, ele nu cred că există virusul sau infecția și că totul este o conspirație.

Totuși noi, ca profesie medicală, nu avem niciun interes să spunem că ar fi o problemă dacă problema n-ar exista.

Noi am fost cu pacientul, noi am fost personal afectați, familiile noastre au fost afectate, deci e ca și cum ai spune că nu există gripă pentru că nu vezi virusul gripal sau că nu există tuberculoză pentru că nu există bacteria tuberculoasă.

Mi se pare că într-un fel este mai degrabă o dorință decât realitatea, eu nu cred că ei chiar cred că nu există, cred că ei ar vrea să creadă că nu există.

Cred că este important ca medicii, deci colegii mei, alți medici care vin în contact cu pacienții cu Covid să povestească mai mult, să colaboreze mai mult cu media, ca să spună poveștile adevărate pe cât posibil, pentru că suntem limitați de elemente de confidențialitate a pacientului și din cauza asta nu prea putem să povestim ce se întâmplă în spitale.

Dar având în vedere situația de față cu deficitul de comunicare  cred că ar fi important ca tot mai mulți medici să povestească ceea ce au ei în spital, situațiile pe care le întâlnesc și în felul acesta să creeze un mesaj echilibrat în fața celor care susțin că dacă nu văd virusul sau dacă nu văd pacientul atunci problema nu există.