Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Oameni pe Marte? Tehnic posibil, nimic concret la orizont

marte.png

Participant la proiectul de simulare a colonizării planetei Marte, AMADEE-18, care a avut loc în deșertul Dhofar din Oman, februarie 2018
Image source: 
AFP via France24

În data de 11 mai 1990, președintele american George Bush anunța noul obiectiv al programului spațial: călătoria omului pe Marte înainte de 20 iulie 2019, dată la care se marca a 50-a aniversare a primului pas pe Lună.

Acest angajament solemn a impresionat pe mulți, dar nici el și nici promisiunile similiare ale celor trei succesori ai săi (Bush fiul, Barack Obama și Donald Trump) nu au dat naștere niciunui program concret, ceea ce ilustrează într-un fel paradoxul cuceririi Planetei roșii: un proiect promițător, dar lăsat mereu deoparte în favoarea roboților, din ce în ce mai ieftini și mai puțin riscanți.

„A trebuit să asist la 10.000 prezentări cu privire la trimiterea omului pe Marte”, declară profesorul G. Scott Hubbard de la Stanford, pentru AFP. „Dar niciun președinte de la Kennedy încoace nu a fost capabil să asigure finanțările”.

Experții sunt de acord în unanimitate cel puțin dintr-un punct de vedere: marile provocări tehnologice și de sănătate pentru o astfel de misiune, care ar dura doi sau trei ani, sunt aproape rezolvate.

 

Singuri și departe

În ce privește călătoria în sine, a cărei durată este estimată la 7 luni, experimentele de pe Stația Spațială Internațională, care durează de 20 de ani, i-au liniștit oarecum pe oamenii de știință cu privire la riscurile provenite de  la radiații și la efectele lipsei gravitației, cum ar fi scăderea masei musculare. Concluzia experimentelor este că organismul uman nu ar ajunge perfect intact la destinație, dar riscul poate fi asumat.

Sejurul pe Marte ar dura cca 15 luni, pentru ca cele două planete să ajungă de aceeași parte a Soarelui. În medie temperatura este de -63°C, iar radiațiile sunt o problemă, însă experții știu să fabrice combinezoane și adăposturi sigure.

Dar în caz de urgențe medicale, evacuarea este imposibilă, din cauza distanței foarte mari.

Cu ce se mai pot confrunta astronauții? O fractură pare a fi primul risc, dar ghipsul ar fi suficient, spune Dan Buckland, inginer și paramedic la Universitatea Duke, care a creat un ac intravenos robotizat, cu ajutorul NASA.

Diareea, piatra la rinichi și apendicita sunt în general tratabile, în afară de 30% din apendicite care trebuie operate și ar putea fi așadar fatale.

Dacă se fac investigații preventive, s-ar putea reduce semnficativ probabilitatea apariției unui cancer înainte ca acesta să devină periculos în trei ani, spune Dan Buckland.

„După mine, nu există niciun ostacol medical absolut care să ne împiedice să ajungem pe Marte”, concluzionează medicul.

În ceea ce privește spațiile de locuit și vehiculele, o problemă ar putea constitui intrarea prafului în aceste spații. „Planeta Marte are această problemă specifică, a furtunilor de praf”, spune expertul Robert Howard de la centrul Johnson de la NASA.

Aceste furtuni infernale pot acoperi timp de luni de zile Soarele...și deci panourile solare ar deveni inutile.

Ar fi nevoie așadar de mini-reactoare nucleare. În 2018, NASA și departamentul de Energie au avut succes cu un proiect demonstrativ în acest sens, Kilopower Project.

Un obiectiv ar fi fabricarea materialelor la fața locului cu ajutorul resurselor miniere dar și al imprimantelor 3D. Aici dezvoltarea este încă în fază embrionară, dar programul lunar american Artémis face deja teste promițătoare.

 

Colonizare?

Elon Musk susține că o colonizare a planetei Marte ar fi posibilă dacă prima misiune ar fi suficient de bine echipată în vederea construirii unei uzine de oxigen și de carburant (metan), folosind apă de pe Marte și dioxid de carbon din atmosferă.

„Să devenim o specie multiplanetară”, a declarat acesta într-un discurs în 2017. „Ar fi totuși altceva decât să fii o specie monoplanetară...”.

Robert Zubrin, președintele organizației Mars Society apără energic crearea „unei noi ramuri a umanității”. Faptul că nu s-a realizat nimic notabil de la primul pas pe Lună în 1972 este, pentru el, ceva rușinos.

„Este ca și cum după întoarcerea lui Christopher Columb din Lumea Nouă, Ferdinand și Isabella ar fi spus că nu sunt interesați de acest aspect...”, explică el.

„Gata cu prostiile!”, exclamă pe de altă parte exobiologul Michel Viso de la agenția spațială franceză (CNES). „Avem o planetă formidabilă, cu atmosferă, oxigen, apă (...). Ar fi un gest criminal (colonizarea – n.r.), nu avem dreptul să-i facem pe oameni să creadă că există un plan B, o planetă B și că vom crea o civilizație marțiană!”.

Dacă umanitatea instalează o colonie sau pune baze permanente, obstacolul cel mai mare în ceea ce privește prezența umană durabilă pe Marte va fi să-i convingi pe oameni și pe liderii lor să accepte un nivel de risc superior decât cel de pe Lună sau cel de la Stația Spațială Internațională, spune la rândul său Dan Buckland.

Așadar un proiect îndrăzneț, dar care pare puțin fezabil, chiar pe termen lung.

 

Analiză AFP, preluată de France24

Traducere: Smaranda Teodoriu