Urină umană în locul îngrășămintelor chimice? Posibil, dar nu încă fezabil, spun cercetătorii

Îngrășămintele sintetice care conțin azot cresc producția agricolă. Însă, dacă sunt utilizate în exces, poluează mediul înconjurător. Odată cu războiul din Ucraina, prețurile îngrășămintelor au crescut, cântărind greu asupra agriculturii.

Cu ce să le înlocuim ? Cu urina noastră. Acesta este răspunsul pe care îl dau cercetătorii, printre care și Fabien Esculier, care nu a uitat sfaturile bunicii ei.

Pentru a evidenția necesitatea unei schimbări, inginerul și coordonatorul programului de cercetare OCAPI din Franța spune că ,,plantele au nevoie de nutrienți, de azot, de fosfor și de potasiu. Atunci când mâncăm, ingerăm acești nutrienți înainte de a-i elimina, în mare parte prin urină.

Multă vreme excrementele au fost folosite în agricultură, înainte de a fi înlocuite de îngrășămintele chimice.

Însă, când acești nutrienți sunt deversați în cantități foarte mari în râuri, favorizează explozia algelor verzi și reprezintă ,,una dintre principalele surse de poluare”, spune Julie Cavicchi, de la Rich Earth Institute, din Statele Unite ale Americii.

Prejudecăți

Separarea și colectarea urinei de la sursă necesită regândirea toaletelor, a rețelei de colectare și depășirea anumitor idei preconcepute.

Separarea urinei la toaletă a fost testată în localități eco din Suedia la începutul anilor 1990, apoi în Elveția și Germania. Experimente au fost efectuate în Statele Unite, Africa de Sud, Etiopia, India și Mexic. În Franța, apar proiecte în Dol-de-Bretagne, Paris și Montpellier.

,,Introducerea inovațiilor ecologice necesită timp, în special o inovație radicală precum separarea urinei", spune Tove Larsen, cercetătoare la Institutul Federal Elvețian de Știință și Tehnologie Acvatică (Eawag).

Primele generații de toalete cu separare a urinei au fost considerate nepractice și inestetice, sau teama de mirosuri neplăcute a fost un obstacol, dar un nou model dezvoltat de compania elvețiană Laufen împreună cu Eawag ar trebui să rezolve aceste dificultăți, explică ea.

Fabien Gandossi este proprietarul restaurantului 211 din Paris, care este dotat cu toalete în care se recuperează urina. ,,Am avut un feedback destul de pozitiv, oamenii au fost puțin surprinși, dar (...) văd puține diferențe față de un sistem tradițional".

,,Există unele bariere care trebuie depășite", spune Marine Legrand, antropolog și membră a rețelei OCAPI. Dar ,,începem să înțelegem cât de prețioasă este apa" și ,,devine inacceptabil să îți faci nevoile în ea".

Sunt oamenii pregătiți să mănânce alimente fertilizate cu urină? Un studiu arată că există diferențe semnificative între țări. Rata de acceptare este foarte ridicată în China, Franța și Uganda, dar scăzută în Portugalia și Iordania.

,,Este o problemă care ține de intimitate", spune Ghislain Mercier de la Paris et Métropole Aménagement, care dezvoltă un cartier ecologic în Paris cu 600 de locuințe și magazine unde urina va fi colectată și folosită pentru fertilizarea spațiilor verzi din Paris.

Regândire

Potrivit lui, birourile, casele care nu sunt conectate la sistemul de canalizare sau în suburbiile fără instalații sanitare prezintă un potențial important.

Cu toate acestea, este necesar ca locuitorii să accepte soluția, rețelele de conducte ar trebui regândite, legislația modificată...

Odată colectată, urina trebuie să fie transportată pe terenurile agricole, ceea ce este costisitor. Se pot utiliza diverse tehnici pentru a reduce volumul acesteia și pentru a concentra sau chiar deshidrata ureea. Rich Earth Institute dezvoltă soluții tehnice pentru ca răspândirea acestui îngrășământ să fie ușoară și ieftină pentru agricultori.

Deoarece urina nu este în mod normal un vector major pentru transmiterea bolilor, nu necesită un tratament special pentru a fi utilizată în agricultură. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă doar să fie lăsată să se ”odihnească” în prealabil. De asemenea, poate fi pasteurizată.

Urina nu este încă o alternativă fezabilă pentru îngrășămintele sintetice. Cu toate acestea, în contextul creșterii prețurilor la gaze și al dorinței multor țări de a-și consolida suveranitatea alimentară în contextul războiului din Ucraina, ,,constrângerile economice ne vor ajunge din urmă mai repede decât credm și vor crește importanța subiectului", comentează Ghislain Mercier.

Traducere de Antonia Dinu, după articolul publicat de France24