Ne mândrim cu ei, dar ce se întâmplă cu olimpicii României? „80% pleacă în străinătate”

Radu Gologan: În primul rând, cel mai important e de spus că e clar cel mai bun rezultat din ultimii 25 de ani. În al doilea rând, remarcabil este faptul că trei copii sunt de clasa a X-a și trei de clasa a XI-a. Nu sunt de an terminal. Asta înseamnă că la anul s-ar putea să progresăm. Astea ar fi lucrurile esențiale. Apoi, trebuie să remarcăm faptul că Rusia nu a participat din motivele pe care le știm. Asta însemna încă un loc în plus pentru noi dacă ar fi participat, deși nu se știe. Ceea ce pot să vă spun este că acești copii s-au pregătit excepțional anul acesta.

Reporter: Și e un an dificil, ca și precedentul. Un an marcat de greutățile pandemiei și de faptul că școala s-a făcut mult timp online. Totuși, apar rezultate la aceste competiții foarte titrate. Cum se explică?

RG: Într-un fel, faptul că a fost școală online, pentru copiii care se pregătesc singuri în mod special, e un avantaj. Sunt copii foarte serioși. Pentru ei pregătirea înseamnă un număr semnificativ de ore zilnic.

Rep: Dar, din nefericire, cred că putem spune că pentru că pentru ceilalți elevi, mai slabi, a fost o problemă...

RG: Acolo e o problemă, dezastrul e mare. Am văzut și la concursurile de matematică pentru copii obișnuiți. Se simte faptul că nu au lucrat față în față.

Rep: Am o curiozitate, domnule profesor. Ați condus mulți ani lotul de matematică al României. Sunteți încă implicat în tot ceea ce înseamnă performanțele la nivel înalt ale elevilor. Ce se întâmplă de obicei cu acești liceeni români de excepție, la matematică în cazul nostru? Rămân în țară? Pleacă în străinătate? Ce știți despre ei?

RG: Statistica este foarte clară. Cam 80% pleacă în afară.

Rep: Ce înseamnă asta pentru România? Vă întreb amintindu-mi și faptul că suntem constant pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește investițiile în inovație, în cercetare. Ce înseamnă pentru România pierderea acestor minți premiate la nivel internațional?

RG: Înseamnă o pierdere însemnată pentru școala românească, pentru știința românească. Dar să luăm și partea bună a lucrurilor. Cel puțin pentru matematică și ingineria sistemelor, informatică, sunt foarte mulți dintre acești copii, ulterior tineri doctoranzi, cu doctorate, profesori universități străine, care influențează prin relațiile lor legătura cu știința românească. Nu se pierd. Cel puțin la matematică, pe lângă faptul că avem câțiva tineri care s-au întors după doctorate strălucite și sunt profesori de matematică la universități din țară și la institutul de matematică, lor li se datorează un progres extraordinar al științei matematice, de exemplu, cu oamenii care sunt aici și lucrează aici. Nu e bine să privim acest lucru ca pe un dezastru. Există și părți bune care uneori influențează pozitiv.

Rep: Școala românească și întregul sistem de învățământ românesc face suficiente lucruri pentru acești elevi și poate pentru alții care vin din urmă și care ar putea avea rezultate remarcabile la olimpiade? Cum simțiți dumneavoastră lucrurile?

RG: Trebuie să recunosc, fără să fiu angajat politic, că de fiecare dată școala românească, Ministerul a făcut tot ce era posibil ca acești copii să aibă cele mai bune condiții de pregătire și de viață. Asta trebuie să o recunoaștem. Faptul că ei pleacă e un lucru pe care nu avem cum să îl controlăm. Cele mai multe centre de cercetare și de învățământ de top sunt în lumea largă. Sunt în America, sunt în Franța, sunt în Elveția, sunt în Anglia, poate și în Olanda. Nu avem ce să facem. Într-o jumătate de secol nu putem să ridicăm la vârf învățământul românesc. Sunt universități cu premii Nobel, cu premii Fields. E cu totul altceva. Și noi încercăm. Recomandarea mea pentru un astfel de tânăr ar fost întotdeauna să stea și să facă aici nivelul undergraduate, primii trei, patru ani de facultate, unde condițiile sunt excepționale. Înveți mai mult decât dincolo. Și după aceea să facă masterul și doctoratul în afară, unde ești deja cineva.

Ascultă: