Fuziunea reușită în laborator, o veste bună pentru viitorul energetic al umanității--interviu cu Daniel Kammen

Fuziunea, vechiul vis al fizicienilor și lumii, a fost în sfârșit realizată, la 5 decembrie, de Laboratorul Național Lawrence Livermore din California, unde se practică metoda termodinamică, prin confinare inerțială, numită și "cu laseri". Există și o altă metodă, la rece,  prin confinare magnetică în reactoare numite tokamak. Experimentul încununat de succes de la Livermore, realizat în conlucrare cu Centrul de Energie Laser din Rochester, statul New York, a generat 3,15 megajouli cu un consum de 2,05 megajouli, și a fost anunțat cu surlele și tobele de rigoare într-o conferință de presă ținută marți 13 decembrie la sediul ministerului Energiei, unde ministrul, Jennifer Granholm, a declarat că această "realizare epocală va fi scânteia altor descoperiri", și a anunțat alocarea, în acest an fiscal, a 624 milioane de dolari pentru programul care are deja un acronim, ICF (Fuziune prin Confinare Inerțială). Directoarea Laboratorului Livermore, Kim Budil, a spus că "trecerea acestui prag este viziunea care a propulsat 60 de ani de trudă, procesul lung de învățare, de extindere a cunoașterii și capacităților, de surmontare a obstacolelor, care este misiunea originară a Laboratorului".  La conferința de presă de la Washington a participat și invitatul nostru, fizicianul și specialistul în energie Daniel Kammen.

Daniel Kammen:  E un enorm pas înainte.  Energia generată a fost mult mai mare, 50% mai mare, decât cea consumată. Asta validează teoria fizică, de altfel  clar confirmată când privim spre cer: soarele produce energie  prin fuziune. Se petrece pe soare, dar e prima oară când se întâmplă pe Pământ.  Este deci un eveminent științific major, o piatră de hotar.

Reporter: O piatră de hotar la care s-a ajuns printr-o metodă rar utilizată, cu laseri. Care este importanța acestui fapt?

Daniel Kammen:  Echipe de savanți lucrează la acest tip de fuziune de aproximativ 60 de ani, cam de când vorbim și de reactoarele tokamak, de metoda magnetică.   Un laborator important din Marea Britanie, JET, practică această metodă, precum și centre de cercetare din Coreea de Sud, China, și din Boston în Statele Unite. Livermore este însă singurul loc unde se utilizează laseri. Mulți cred că metoda magnetică este mai firească, naturală, pentru confinarea plasmei fuzionale, dar experimentul de la Livermore dovedește că există două cai, și că metoda care fructifică progresele realizate în domeniul laserelor  poate reuși fuziunea,  poate atinge piatra de hotar înaintea metodei magnetice.

Reporter: Vorbeați de cele șase decenii de cercetări în domeniul fuziunii. Este anunțul de la Livermore confirmarea mult așteptată a potențialului metodei, sau încă un episod al lungii istorii de speranțe spulberate sau nerealiste?

Daniel Kammen:  Nerealiste? Nu cred. Vă referiți probabil la vechea glumă că de treizeci de ani fuziunea e la treizeci de ani de a deveni realitate.  După anunțul de marți, gluma nu mai are miez. Să fie clar, realizarea e științifică, teoretică: săptămâna trecută, la Livermore, o țintă de mărimea unei radiere de creion, un cilindru conținând doi izotopi ai hidrogenului, a fost bombardată de 192 de lasere, ale căror raze X au generat presiunea necesară fuziunii. Până la  centrale electrice pe fuziune drumul e lung.  Așteptăm următorul anunț de la Livermore, probabil pe la mijlocul anului viitor, că s-a reușit secvențierea procesului,  ca în serialul științifico-fantastic The Expanse, în care nava spațială zbura pe fuziune cu pulsuri laser. Aștept, în decursul anului viitor, vestea că și cei de  la JET, din Coreea de Sud, China și Boston, au reușit o izolare magnetică suficientă pentru a ridica temperatura plasmei la nivelul necesar producerii fuziunii. Vom avea atunci două tehnologii concurente pe piață. Se va lucra mai bine, mai repede, se va atrage mai mult talent, vor fi întrunite toate elementele progresului.

Reporter: Care sunt următoarele etape ale parcursului?  Întrebarea, în această epocă de incertitudine și tranziție energetică, este când va fi industrializată fuziunea, când vom avea prima centrală electrică pe bază de fuziune?

Daniel Kammen:  O dată precisă e greu de anticipat. Experimentul a fost conceput pentru validarea unei teorii științifice. În următoarele 12 luni se va da probabil startul cursei comercializării fuziunii inerțiale sau magnetice. Părerea mea este că ambele metode vor da roade.  Dincolo de acest orizont, mă aștept la un influx masiv de talent, fonduri și, mai important, rezultate. Promisiunea fuziunii este că, spre deosebire de fisiune--unde sunt în joc uraniul, thoriul sau plutoniul--fuziunea nu produce deșeuri radioactive. (Material radioactiv conține doar învelișul țintei). E deci o energie mult mai curată, mult mai sigură, iar rezervele de combustibil sunt nelimitate, pentru că hidrogenul este elementul cel mai răspândit în univers, cel mai abundent în oceanele Terrei.

Reporter:  Menționați talentele și fondurile ca ingrediente ale succesului. În ce măsură vor fi realizate aceste succese prin cooperare internațională, când Europa acuză Statele Unite de protecționism în domeniul tranziției energetice?

Daniel Kammen:  Afirmația dvs. este incorectă. Știu că președintele Macron a discutat asta în decursul recentei sale vizite în Statele Unite, dar în fuziune cooperarea internațională există, între laboratoarele din Europa, Coreea de Sud, China și Boston conlucrarea în sfera fuziunii e o realitate. Tehnologia e total ne-militară, energia fuzională e cu adevărat destinată exclusiv producerii de electricitate și propulsării călătoriilor spațiale--un proces animat de un spirit care  a cam lipsit în domeniul fisiunii, unul de mare transparență și împărtășire a rezultatelor. Cred că vom avea, în materie de fuziune, echipe internaționale care vor înregistra noi succese,  care vor lansa,  stil Silicon Valley, o varietate de firme mici creatoare de variante mai simple, "artizanale", combinând știința marelor laboratoare cu ingeniozitatea comunității antreprenoriale. Atragerea talentelor prin Legea Reducerii Inflației nu-i decât încercarea de a pune bazele unei noi industrii, de a crea o infrastructură energetică solară, eoliană, și de stocaj.  Acesta este scopul adevărat al legii.