Naturalistul Alfred Wallace, 200 de ani în umbra lui Darwin

În 1858, în timp ce studia mii de viețuitoare în insulele Arhipelagului Malay, cercetările sale, dar și o criză de malarie, au dat naștere la ceea ce el avea să numească „o intuiție”.

Acest autodidact genial a înțeles evoluția speciilor: confruntați cu resursele limitate din teren, doar cei mai adaptați la mediu supraviețuiesc și se reproduc, transmițându-și caracteristicile superioare următoarelor generații.

Ideile sale, așa cum explică profesorul Cyril Langlois de la Ecole Normale Supérieure din Lyon, au fost împărtășite și compatriotului său Charles Darwin. El i-a trimis în acest sens un articol științific în care Darwin și-a recunoscut propria teorie evoluționistă, la care lucra de 20 de ani, fără să o fi publicat însă.

La Londra este organizată o co-prezentare și chiar o co-publicare a lucrărilor lor privind selecția naturală. Cei doi bărbați nu au fost prezenți, iar Wallace chiar nu a știut nimic despre asta.

Lecturi și cursuri serale

Explorator, colecționar, naturalist, geograf, antropolog etc. Alfred Russel Wallace s-a născut la 8 ianuarie 1823 în Țara Galilor, într-o familie săracă.

Este al optulea și penultimul copil al unui jurist care nu și-a practicat niciodată meseria, pasionat de literatură, dar pensionat mai devreme.

Nevoit să părăsească școala la 14 ani, tânărul Wallace mergea la cursuri serale și lecturi de specialitate care îl vor determina să se îmbarce la 25 de ani pentru a explora Amazonul. Obiectivul era să cartografieze și să colecteze fluturi, insecte și păsări.

A ajuns în Rio Negro cu o canoe, mai departe decât orice alt european, fiind curios de toate, colectând exemplare misterioase și completând zeci de caiete. Dar la întoarcerea în Anglia, în 1852, nava cu care călătorea a luat foc și s-a scufundat.

În ciuda pierderii colecției sale, Wallace a publicat două cărți din expedițiile sale și a pornit din nou la drum în 1854, de data aceasta către Asia, pe care o va străbate cu atenție timp de opt ani.

La celălalt capăt al globului, presat de timp (dar și de corespondența lui Wallace), Charles Darwin a publicat în 1859, „Originea speciilor”, o adevărată bombă științifică.

Primul tiraj (1.250 de exemplare) s-a vândut în aceeași zi, la fel ca și al doilea.

Darwin îl eclipsa pe Wallace, dar cei doi se respectau. Wallace a devenit unul dintre cei mai mari apărători ai darwinismului, chiar dacă se va opune selecției sexuale (legată de lupta pentru reproducere) și va refuza, fiind un adept al spiritismului, să-l vadă pe Om ca fiind doar produsul selecției naturale.

„Gândindu-se că spiritele ar putea avea o influență asupra omului, a refuzat ideea că acesta este un animal ca oricare”, convins că „evoluția umană a fost progresivă”, explică Cyril Langlois.

Vizionar

Alfred Wallace va rămâne unul dintre cei mai renumiți oameni de știință britanici din acele timpuri, mai ales pentru expediția din Arhipelagul Malay,din 1862, în care a colectat peste 125.000 de exemplare de insecte, păsări și mamifere, majoritatea necunoscute în Europa.

El a fost și unul dintre fondatorii biogeografiei, o disciplină care încearcă să înțeleagă distribuția geografică a speciilor.  Alfred a explicat existența unei diferențe (cunoscută sub numele de „linia Wallace”) între speciile animale și vegetale din Bali și cele din insula Lombok, care sunt totuși înrudite.

Deși entuziasmul său pentru spiritualism sau convingerile împotriva vaccinării au fost surse de controversă, „Wallace a fost un vizionar în multe privințe”, explică Laurence Talairach, co-editor al traducerii cărții lui Wallace „The Malay Archipelago: The land of the orang-utan, and the bird of paradise”.

Susținător al justiției sociale și apărător al dreptului de vot al femeilor, Alfred a atras atenția asupra exceselor capitalismului și ale societății de consum, dar și asupra impactului colonizării în regiunile pe care le-a vizitat.

Și chiar dacă unul a ajuns să îl eclipseze pe celălalt, ambii biologi au ajutat și vor continua să-i ajute pe cercetătorii care dezvoltă biologia evoluției.

Surse: Enciclopedia Universalis, Larousse, Natural History Museum

Traducere de Eremia Iulia Maria, după articolul publicat de France 24