Contactul cu extratereștrii ar putea fi riscant și nociv--interviu cu John Traphagan

Umanitatea caută, în imensitatea spațiului, semne de viață:  biosemnături de la formele umile, simple, tehnosemnături de la cele inteligente. SETI, receptarea de mesaje, și METI, expedierea lor de pe Terra, sunt operațiuni distincte, altădată marginale, astăzi în centrul preocupărilor unei comunități științifice în expansiune. Până acum, comunicarea cu extratereștrii n-a dat roade prea bogate. Rar, mult prea rar, umanitatea receptează semnale misterioase, promițătoare. Despre unul dintre ele, vechi de peste patru decenii, veți auzi în interviul ce urmează. În decembrie 2020, o secvență  sonoră cu profil artificial a venit din Proxima Centauri, o stea la "numai" patru ani-lumină de Soare asupra căreia se concentrează, în principal cu radiotelescopul Parkes din Australia, proiectul Milner, lansat în 2015. Dacă Proxima Centauri "tace" în continuare, imensitatea spațiului extinde la nesfârșit speranța.  Câinele Mare, galaxia cea mai apropiată de Terra--la 25.000 de ani-lumină--a fost descoperită în 2003 și este a 43-a constelație ca mărime. Galaxii sunt miliarde, căutarea cvasi-religioasă a inteligenței extraterestre se eternizează.

John Traphagan:  Căutăm semne ale existenței unei civilizațîi tehnologice capabile de comunicare. Speranța este să detectăm semnale radio sau laser, indiferent dacă sunt sau nu destinate nouă.  De 80 de ani și mai bine omenirea  emite semnale TV de pildă. E posibil că undeva cineva să recepteze aceste semnale, semne că noi pământenii existăm.

Reporter:  Avem semnele căutate, că se știe de existența noastră, că nu suntem singuri în Univers?

John Traphagan:  Nu, nici unul, nimic care ar putea sugera că e cineva acolo, în spațiu. Am avut câteva evenimente interesante, precum așa numitul semnal Wow! detectat în anii '70, dar lipsește în continuare dovada clară a prezenței unei alte inteligențe în galaxia noastră vastă sau în Univers. N-avem dovezi concludente, ceea ce nu înseamnă că inteligența extraterestră nu există.

Reporter:  Ce s-a întâmplat cu acel semnal? I s-a studiant originea, a dus la ceva promițător?

John Traphagan:  Nu. Problema este că nu s-a repetat, deci n-a putut fi confirmat. A fost interesant, și atâta tot.  Întrebarea este, de fiecare dată,  dacă un semnal ce pare ne-natural provine de pe Terra sau  este,  de pildă un ricoșeu de pe un satelit pe orbită.

Reporter:  Ce formă au și ce cuprind mesajele?

John Traphagan: Lucruri diferite.  Trebuie împărțite în două categorii. SETI, căutarea de semne ale inteligenței extraterestre, și METI, mesaje către inteligența extraterestră. În această din urmă categorie, avem de pildă plăcile de pe astronava Pioneer. Așadar, unii astronomi sunt interesați doar în recepție, alții în expedierea de mesaje--unele dintre ele către stele unde ar putea exista civilizații. Mesajul Arecibo, prima tentativă de acest gen, era formulat în cod binar și consta din imagini,  considerate importante, ale ființei umane și sistemului nostru solar. Ce trebuie să cuprindă mesajele e un subiect mult dezbătut.  Unii pledează pentru tot ce conțin serverele  Google, care ar putea juca rol de piatră Rosetta, oferind  extratereștrilor o abundență de informații despre umanitate. Alții optează pentru simplificarea la maxim:  o simplă rază  care să semnaleze prezența vieții inteligente pe Terra. Problema cea mare este:  vom fi înțeleși? E o chestiune intens dezbătută.

Reporter:  Ce tehnologie se utilizează, și cât de departe au ajuns mesajele?

John Traphagan:  Radiotelescoapele sunt principala tehnologie. Dovezi ale existenței noastre, generate prin radio, au fost emise începând din anii '30 cred, deci de 90 de ani-lumină, ceea ce nu-i prea departe dacă ne gândim la mărimea galaxiei noastre. Așadar, în absența vecinilor foarte apropiați la  scară intergalactică, n-am transmis de prea mult timp. În ce privește mesajele direcționate, Arecibo, primul, a fost expediat prin '73-'74 cred.  Suntem vizibili, noi pământenii, de relativ puțin timp, și trimitem deliberat mesaje de puțin timp. Dacă e  bine să ne semnalăm prezența e un alt subiect, și el controversat: trimiterea de semnale implică riscuri.

Reporter:  Ce riscuri?

John Traphagan:  Dacă ET se dovedește a fi ticălos, a-l alerta că suntem aici nu pare o idee prea bună; chiar dacă nu-i ticălos, contactul ar putea fi nociv pentru umanitate pentru că sunt șanse să fim inferiori tehnologic.

Reporter:  Există vreun motiv să credem că adepții comunicării ar intenționa să provoace sfârșitul umanității?

John Traphagan: Nu, nici un motiv. Cred doar că sunt uneori naivi. De exemplu, îi auzim pe unii spunând, "e probabil că-s o civilizație mult mai veche, deci mai avansată tehnologic, deci mai avansată moralmente. Sunt altruiști. Ori, nu-i nici un motiv să ne bazăm pe asta. Stephen Hawking spunea că unele dintre cele mai inteligente ființe de pe planeta noastră sunt prădătoare. Este deci foarte posibil ca o civilizație extraterestră de elită, foarte avansată, să fie de  asemenea prădalnica, deci extrem de periculoasă penru noi. Pur și simpu nu știm ce ascunde imensitatea celestă, și asta-i problema, riscul potențial, care n-a fost discutat prea serios.