Contactul cu extratereștrii, între eveniment epocal și senzație trecătoare-- interviu cu John Traphagan (II)

Că nu suntem singuri în Univers este o veche obsesie a umanității. În 1896, marele inventator Nikola Tesla a speculat că sistemul sau de transmisiune electrică poate fi utilizat pentru a contacta marțieni inteligenți; trei ani mai târziu, a crezut că a detectat un semnal de la ei. La începutul secolului trecut, savanți renumiți precum Marconi sau Kelvin au sugerat că semnalele radio pot fi utilizate pentru a scana cerul în căutarea semnelor unor civilizații galactice sau extragalactice. De-a lungul anilor, acea sugestie s-a transformat în program de acțiune. În 1960, Frank Drake a realizat primul proiect modern SETI, examinarea a două stele, Tau Ceti și Epsilon Eridani, pe frecvența de 1.420 megaherzi și utilizând un radiotelescop de 26 de metri instalat în Virginia de Vest. În anii  ce au urmat eforturile au fost îndreptate către lărgirea capacităților receptive, de la Observatorul radio al Universității statului Ohio (primul program SETI continuu din lume, care a detectat în 1977 faimosul "semnal Wow!"), la radiotelescopul Smithsonian care în 1981 avea o capacitate de scanare de 131.000 de canale simultan. În următoarele două decenii, spectrul de analiză a frecventelor a crescut vertiginos, de la cele 8,4 milioane de canale ale programului META la cele 250 de milioane ale succesorului sau BETA. Cu un ultraperformant observator, telescopul Allen, în curs de finisare,  cu investiții NASA și ale Pentagonului (interesat cu precădere în domeniul conex al "fenomenelor aeriene neidentificate", foste OZN), cu patronaj privat în creștere, un Institut SETI operațional din 1985 la Mountain View în California și  tutela științifică a unor universități prestigioase pecum Harvard sau Berkeley, căutarea semnelor prezenței exo-civilizațiilor întră intr-o nouă și promițătoare fază.

John Traphagan:  Sunt antropolog, deci interesat de alte culturi. Am crescut în anii '60--epoca Star Trek și a programului Apollo--sunt deci pasionat de ideea explorării spațiului și de posibilitatea existenței altor civilizații în Univers. Pe măsură ce am aprofundat subiectul, m-am concentrat asupra comunității SETI ca ecosistem intelectual: cum conceptualizează și structurează propriul lor demers științific, existența posibilă a inteligenței extraterestre și consecințele unui eventual contact între civilizații diferite.

Reporter:  Cine este implicat în acest domeniu de cercetare? Unii cred că-i vorba de marginali, fani ai literaturii științifico-fantastice sau  conspirațiilor.

John Traphagan:  La origine au fost personalități majore, astronomi precum Carl Sagan și Frank Drake, arhitectul proiectului SETI, psihologi precum Doug Vacoch, profesori de filozofie precum Kelly Smith de la Universitatea Clemson, aflat în avangarda cercetărilor privind implicațiile sociale ale unui eventual contact cu extratereștrii. E drept, multra vreme subiectul a fost marginalizat, dar  începând din anii '90, după descoperirea primelor exoplanete, ideea prezenței unor civilizații pe planete îndepărtate a încetat să mai fie rizibilă sau de domeniul științifico-fantasticului.

Reporter:  Cum ați caracteriza acest moment al căutării semnelor inteligenței extraterestre? Stagnare? Progres?

John Traphagan:  Progres n-a fost, pentru că nu s-a găsit nimic. E un fapt neproblematic în sine,  pentru că distanțele sunt enorme.  Galaxia noastră este imensă, iar în termeni temporali și la scară galactică, să nu uităm, ființa umană există de puțin timp. De asememnea,  trebuie avută în vedere posibilitatea existenței nesimultane a unor civilizații: au fost, dar nu mai sunt. SETI nu-i ceva care să dea roade prea curând.

Reporter:  E ceva care pare a se învecina cu credința religioasă.

John Traphagan:  Unii au argumentat că SETI e ca o religie. E și părerea mea. Cred că o componentă religioasă există. Ne imaginăm că există extratereștrii, fără a avea vreo probă. Ascultăm și încercăm să comunicăm cu ei, deși e posibil să nu existe.  Până aici, nimic religios. Tinde  să cadă în religiozitate când citim, în textele unor savanți SETI, lucruri de genul, "poate că sunt mai avansați și vor veni să rezolve toate problemele pământenilor". Aceasta este, în opinia mea, o mentalitate cvasi-religioasă, pentru care comunitatea SETI trebuie și merită criticată, pentru că speranța și dorința de a lua contact cu o civilizație astrală care ne poate ajuta creează o distorsiune în modul în care oamenii de știință își concep și direcționează cercetările.  E o problemă veche și persistentă în comunitatea SETI.

Reporter:  Ce impact ar avea eventuala întâlnire cu o civilizație extraterestră asupra imaginii noastre ca ființe umane? Cum ar transforma omenirea în plan religios și cultural?

John Traphagan:  Mulți savanți SETI spun că ar fi evenimentul cel mai important din istoria umanității--răspunsul la întrebarea dacă suntem singuri în Univers. Nu-s de acord. Va fi important doar pentru mici elite intelectuale,  bulversate de întâlnirea cu o altă civilizație galactică sau extragalactică;  vasta majoritate a omenirii, cea preocupată de asigurarea existenței,  va rămâne indiferentă: o bună parte a populației globului trăiește din mai puțin de 10 dolari pe zi, se gândește numai la hrana și adăpostul zilei de mâine. Nu cred că un astfel de eveniment va avea o influență imediată asupra umanității. Mă gândesc la alunizarea misiunii Apollo, descrisă de unii ca un moment unificator. Da, preț de vreo 10 minute, după care am revenit la activitățile de rutină: poluare, războaie. Nu se poate spune că alunizarea a schimbat profund omenirea. A avut o influență, fără îndoială, în special când elitele intelectuale au avut acces la imagini de pe Lună ale Terrei și au început să mediteze asupra semnificației lor. A schimbat  retorica auto-imaginii umane, dar nu și modul de viață al majorității omenirii. Tind să cred, cu datele actuale, că o eventuală întâlnire cu extratereștri ar stârni interes de moment,  ar domina știrile câteva zile, poate mai mult, după care interesul s-ar estompa, ca de obicei.   Majoritatea oamenilor au preocupări mult mai importante.