Viața inteligentă în Univers, o teorie ce-și așteaptă validarea--interviu cu Kelly Smith

Terminologia a evoluat--sunt acum "fenomene aeriene neidentificate" (FAN), nu OZN--fascinația rămâne aceeași, în ficțiunea științifico-fantastică dar și în realitatea omului de rând și a instituțiilor statului. Cei care au întâlnit aceste fenomene misterioase  și creaturile care, în imaginație, au descins din ele,  sunt de regulă niște marginali trăitori acolo unde solitudinea umană și claritatea cerului înfierbântă fantezia. Nu-i o întâmplare că astfel de întâlniri se produc de obicei în deserturile nou-mexicane și nevadiene sau de-a lungul autostrăzii statale 17 ("autostrada cosmică") din Colorado, care merge  parțial pe  conturul văii San Luis, unde ce-i vor să țină la distanță demonii civilizației terestre visează alternative intergalactice. Ce-i mai puțin cunoscut este că aceste fenomene preocupă, de multă vreme, cercurile guvernamentale și științifice.  Pentagon-ul care, cum s-a aflat recent, a avut un "birou secret" de studiere a OZN-urilor, a înființat în vara anului trecut un "oficiu de elucidare" a "anomaliilor" aeriene cunoscut sub acronimul birocratic AARO și dotat cu un buget extrem de respectabil.  Acest oficiu vine în prelungirea proiectului Blue Book din anii 1950 și a Programului Avansat de Identificare a Amenințărilor Aerospațiale (AATIP) care în anii 2000 a obținut din partea Parlamentului fonduri de ordinul milioanelor. Luna trecută, interesul pentru misterele celeste a fost reînviat, improbabil, de un balon pesemne chinezesc, în zbor peste Statele Unite cu o trenă de alte  trei "obiecte" înconjurate de mister, doborâte și ele, ca și balonul, de sofisticate avioane de vânătoare. Legislatorii federali s-au adunat, cum e obiceiul vremurilor, în spatele ușilor închise pentru a primi de la comandantul forțelor de apărare a spatiulului aerian nord-american, generalul Glen VanHerck, printre alții, informații prea sensibile pentru a fi împărtășite deîndată publicului larg.

Kelly Smith:  Recentele semnalări, balonul deasupra Alaskăi și celelalte obiecte zburătoare, aproape sigur n-au nimic de-a face cu extratereștrii. În vremuri tensionate internațional, indiferent din ce motive, lumea este mai precaută,  oamenii mai predispuși să se protejeze. Ar fi ciudat ca extratereștri să străbată spațiul interstelar spre Terra și odată ajunși la destinație s-o survoleze în extrem de lente, nu prea manevrabile baloane. Cum să spun...e posibil, dar nu prea are sens.

Reporter:  Cum vor apărea extratereștrii, dacă vor apărea vreodată? Cu ce intenții? E posibil că apariția lor să fie ascunsă sub voalul secretului de stat, cum s-a întâmplat cu "obiectele" aeriene ale lunii trecute?

Kelly Smith: Sunt filozof, deci nu mi-e greu să admit că aproape orice e posibil.  Sunt temeiuri solide să credem că undeva în imensitatea Universului există ființe inteligente, și sunt gata să conced că ele pot avea la dispoziție, ca să ajungă pe Pământ, mijloace pe care astăzi nu le putem imagina. Dincolo de asta, nu avem prea multe certitudini. Cum vor apărea, cu ce motivații, toate sunt speculații. Pe de altă parte, putem bănui că vor avea o tehnologie ultra-avansată, atât de avansată încât dacă nu vor să fie văzuți nu vor fi văzuți; dacă vor, o să se facă văzuți de o manieră peremptorie.

Reporter: Pe ce vă bazați când spuneți că avem motive solide să credem în existența inteligenței extraterestre?

Kelly Smith: E un argument în esență statistic. Universul are dimensiuni inimaginabile, planetele sunt într-un număr exprimabil doar matematic, atât de mare încât mintea omenească n-are o înțelegere intuitivă a semnificației sale. Legile evoluției sunt, din câte știm, universale. Pe Pământ viața a evoluat, într-un proces natural, spre forme inteligente; s-a petrecut pe Terra și nu-i  motiv să credem că nu s-ar fi putut întâmpla în alte locuri. Nu știm, în sensul că n-am observat-o, dar în știință multe sunt întâi postulate pe bază de concepte mai degrabă teoretice și abia mai târziu confirmate.  

Reporter: Cât de aproape este momentul confirmării, al certitudinii dacă este posibil, și ce aport își aduc în acest sens descoperirile astronomice recente facilitate de noi tehnologii exploratorii?

Kelly Smith:  Argumentul meu că  viața în spațiul extraterestru există se bazează în esență pe ecuația Drake--un calcul devenit clasic al numărului potențial de stele și planete și al posibilității vieții evoluate. În anii din urmă noi descoperiri, în special cele privind exoplanetele, încep să clarifice primele câteva variabile ale ecuației.  Acum 25 de ani nu știam cât de obișnuit este ca stelele să aibă planete; astăzi avem date care arată că planetele sunt destul de comune. Mai mult, au fost identificate planete care par locuibile pentru forme de viață terestre. Asta doar în infimele porțiuni ale vecinătăți noastre celeste pe care am reușit să le vizualizăm cu telescoape.

Reporter:  Atunci de ce persistă noțiunea că acest exercițiu științific--mă refer la căutarea semnelor de viață în Univers--este în esență inutil, o naivă risipă de bani și timp?

Kelly Smith: Publicul larg și universitarii dinafara astronomiei n-au metabolizat încă ultimele descoperiri, în special cele din sfera exoplanetelor. Pentru ei totul are un caracter speculativ vecin cu științifico-fantasticul. E atitudinea " cred când o văd, și cum sunt zero șanse s-o văd cât trăiesc, e o prostie".  Specialiștii au, la rândul lor,  particularitatea că sunt prin formație foarte sensibili la dovezi empirice, verificabile. Ori, dovezi solide ale vieții extraterestre nu există. Avi Loeb, astronomul de la Harvard, a dat de bucluc când a avansat ipoteza că "obiectul Oumuamua", prezent vremelnic în sistemul nostru solar, poate fi o sondă extraterestră. Loeb n-a spus că ESTE o sondă, doar că merită să luăm în calcul această posibilitate. A fost tras la răspundere înlăuntrul comunității astronomice de colegi care sunt în dezacord cu el, care nu-s de părere că acea apariție este demnă de o atenție serioasă. Eu sunt de partea lui Loeb: o astfel de atitudine este problematică. Una-i să contești valabilitatea ipotezei, cu totul alta să susții că acea ipoteză nici măcar nu merită discutată.

Reporter:  Cercetările dvs. s-au concentrat în vremea din urmă asupra unui domeniu relativ nou, al probemelor conceptuale, filozofice și sociale asociate explorării și eventual colonizării spațiului extraterestru. Care sunt  problemele cele mai discutate, mai arzătoare? De ce merită și trebuie discutate?

Kelly Smith: Acest domeniu este la începuturi, parțial pentru că abia acum începe să devină clar că lucrurile trebuie luate în serios. Numărul chestiunilor legate de viitorul spațial al umanității și de posibilitatea vieții extraterestre este mare. O serie de miliardari cheltuiesc masiv pentru călătorii în spațiu și construirea unei infrastructuri spațiale. Elon Musk vorbește despre o colonie pe Marte. Toate acestea ridică tot soiul de probleme evidente. E cazul ca antreprizele private să participe? Dacă da, cu sau fără restricții? Vom avea proprietate privată pe suprafața Lunii sau pe asteroizi?  Chestiuni extrem de complicate. Planul meu este să pun bazele unei comunități compuse din savanți de prestigiu interesați în acest tip de reflecție, fără  speculații trăznite. Dacă nu te  gândești la aceste probleme înainte ca ele să devină realitate, proiectele  unor inovatori precum Elon Musk se vor materializa, și e mult mai dificil să schimbi lucrurile post-factum. Cu alte cuvinte, e mult mai greu să discuți ce trebuie să i se permită sectorului privat în spațiu dacă Elon Musk și Space X au deja o colonie pe Lună sau Marte.