Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


UKIP - vot de protest sau Big Bang pe scena politică britanică?

page10ukip_2435546b.jpg

Liderul UKIP Nigel Farage

Pe scena politică din Marea Britanie începe să se producă o schimbare remarcabilă: Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) se anunță ca un competitor foarte serios în alegerile generale din mai 2015. Rezultatele din două alegeri parțiale pentru Camera Comunelor de săptămâna trecută au stârnit panică în rândul partidelor tradiționale, care încep să realizeze că votul UKIP este mai mult decât un gest de protest izolat.

Liderul UKIP, Nigel Farage, este un om extrem de solicitat zilele acestea – nu poți deschide un ziar, nu te poți să uita la un jurnal de știri sau la situri de știri pe internet fără să dai de fața lui, de obicei râzând în hohote, cu o halbă (sau pintă) de bere în mână sau suit pe un tanc.

Mai nou este înconjurat de doi foști deputați demisionari din Partidul Conservator, Douglas Carswell și Mark Reckless.

Primul a câștigat scrutinul parțial de la Clacton, din Essex, în sud estul Angliei, unde fusese deputat până în luna august, iar al doilea este favorit pentru scrutinul parțial de la Rochester  și Strood, în Kent, tot în sud estul Angliei, unde a renunțat la mandatul de deputat în septembrie.

Cele două demisii urmate de candidaturi pentru UKIP i-au permis lui Farage să afirme că cei doi nu sunt dezertori, ci, prin supunerea la verdictul urnelor, niște politicieni onorabili.

Carswell, cunoscut ca un intelectual în politică, dar și un adept al metodelor moderne cum ar fi legătura permanentă prin internet cu electoratul, a câștigat scrutinul la Clacton cu aproape 60% din voturi, față de 53% cu cât câștigase mandatul de deputat pentru Partidul Conservator condus de premierul David Cameron la alegerile generale din 2010.

Se poate spune că victoria de la Clacton este preponderent una personală, a unui politician extrem de popular, cu rădăcini locale.

Sondajele arată că și Mark Reckless este favorit la Rochester și Strood, deși acolo și Partidul Conservator și Partidul Laburist din opoziție nu vor ceda practic fără luptă, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Carswell la Clacton.

UKIP este un partid eurosceptic care dorește ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și până acum s-a dovedit că majoritatea votanților săi proveneau de la Partidul Conservator, mai ales în zonele prospere din sudul Angliei.

Iată însă că joia trecută, în cel de-al doilea scrutin parțial pentru Camera Comunelor, în circumscripția Heywood și Middleton din suburbia orașului Manchester, în nord vestul Angliei, candidatul UKIP, fără notorietate prea mare, s-a clasat al doilea, la numai două procente în urma candidatului Partidului Laburist, care deținea această circumscripție fără întrerupere de 31 de ani.

Balanța puterii

Farage a susținut întotdeauna că partidul să atrage votanți de peste tot, de la Conservatori în sudul mai bogat al Angliei, de la Laburiști în nordul mai sărac, ca și în Țara Galilor sau chiar în Scoția, iar rezultatul din această circumscripție pare să-i dea dreptate.

UKIP atrage nu doar persoane care vor ieșirea Marii Britanii din UE sau reducerea imigraței, ci și pe acei care sunt în general nemulțumiți de ceea ce percep ca aroganța celor “trei partide de la Westminster” – Partidul Conservator, Partidul Laburist și Partidul Liberal Democrat (partenerul la guvernare al Conservatorilor).

De obicei, votul UKIP era considerat unul de protest, de pildă de la 16% la alegerile europene din 2009 a scăzut la 3% în alegerile parlamentare din 2010.

Anul acesta în luna mai UKIP a obținut 27,5% în alegerile europene, plasându-se pe primul loc, iar în toamnă a obținut primul său mandat de deputat, care este ales prin scrutin majoritar uninominal.

Acest mod de scrutin dezavantajează UKIP care are un sprijin destul de uniform în teritoriu și  nu concentrat pe anumite circumscripții. Dar un sondaj publicat duminică îi dă cel mai ridicat scor din istorie la parlamentare: 25% și peste 120 de deputați din totalul de 651.

Chiar și cu un scor de 16%, cum este creditat în medie, poate obține 20 de mandate și să ajungă să dețină balanța puterii într-un parlament în care nici Conservatorii, nici Laburiștii, nu dețin majoritate absolută și în care numărul de deputați Liberal Democrați este drastic redus ca urmare a prăbușirii votului partidului.

Farage spune că se așteaptă la noi demisii ale unor deputați Conservatori care vor trece la UKIP, iar Carswell menționa chiar o discuție privată în acest sens cu un deputat Laburist.

Tot mai multe voci în Partidul Conservator se pronunță pentru un pact electoral cu UKIP, cu toate că și Cameron și Farage au respins categoric o asemenea variantă.

În Partidul Laburist rezultatul de la Heywood și Middleton a deschis o dezbatere cu privire la neglijarea votului “de bază”, alegătorii săraci care până acum nu aveau alternativă și pe care, iată, acum o au.

În partid crește nemulțumirea față de liderul Ed Miliband, pe care sondajele îl arată cel mai impopular lider Laburist din ultimii 30 de ani.

Conservatorii avertizează că un vot UKIP înseamnă de fapt un vot pentru Partidul Laburist, care profită de scăderea electoratului Conservator, chiar dacă voturile proprii stagnează.

Rezultatele de săptămâna trecută par însă să-i dea dreptate lui Farage care spune “dacă votezi UKIP, ai deputat UKIP”. Coroborate cu cifrele din sondaje cu numai șase luni înainte de alegerile generale, aceste rezultate ar putea prevesti un Big Bang al scenei politice din Marea Britanie.