Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ioan Mircea Pașcu: Forța de reacție rapidă, insuficientă ca nivel al forțelor, suficientă ca mesaj politic

Ioan Mircea Pascu obedienta unanimitati genunchi.jpg

Ioan Mircea Pașcu, critic la adresa PSD
Ioan Mircea Pașcu, critic la adresa PSD

NATO a decis astăzi detaliile legate de forța de reacție rapidă și de centrele de comandă din șase state central și est-europene, inclusiv România. Cât de important este centrul pe care îl va găzdui țara noastră și sunt suficiente aceste măsuri să descurajeze o eventuală agresiune a Rusiei?  Nu e vorba de dimensiunile forței, ce va număra în primă instanță 5.000 de militari, ci de faptul că e un semnal politic puternic și că Alianța nord-atlantică transmiste astfel Rusiei că va respecta articolul 5 al Tratatului NATO, explică la RFI Ioan Mircea Pașcu, vicepreședinte al Parlamentului European și fost ministru al Apărării.

 

 

Este suficientă această forță de reacție rapidă, operațională de anul viitor, capabilă să facă față unei agresiuni care se desfășoară în prezent?

Dacă luăm în calcul nivelul forțelor, bineînțeles că nu poate să fie suficientă. Însă ea este suficientă prin intermediul simbolismului politic și al implicațiilor politice. O asemenea forță, dacă este introdusă în cazul în care un stat NATO este atacat, transmite de fapt mesajul că articolul 5 va fi pus în practică și în felul acesta toate celelalte state vor onora obligația de a veni în ajutorul statului atacat. Deci e o combinație de elemente militare cu elemente politice. Până la urmă elementul militar nu trebuie să fie decisiv în momentul acesta. Este suficient ca el să indice un angajament ulterior, pentru că, dacă se intră pe o logică militară, discutăm în alți termeni. Dar pentru a descuraja o asemenea agresiune, pentru a face față dacă apare ceva pe loc, eu cred că e suficientă.

 

 “NATO se transformă“ în urma agresiunii rusești, așa cum a spus și liderul Alianței. O asemenea forță de reacție, precum și această rețea de centre de comandă reprezintă ceva nou pentru NATO. Ce înseamnă strategic pentru România, ce va coordona acest centru de comandă?\

Trebuie să existe "o diviziune a muncii" între aceste centre de comandă. Dar, după părerea mea, ele sunt acolo pentru cazul în care se întâmplă ceva împotriva unuia dintre statele membre. Deci ele pot oricând să preia coordonarea unor forțe ca aceasta, care a fost decisă acum și pot să administreze primele faze ale unei eventuale acțiuni militare organizate de NATO. Mai departe, bineînțeles că există o structură întreagă care este foarte bine pusă la punct și care în cazul în care e nevoie va interveni. Deci până acum discutăm despre ceea ce engleză se numește un tripwire, adică mai degrabă o situație de alarmare – în cazul în care se întâmplă ceva, această alarmă va suna puternic la nivelurile centrale ale NATO și acestea vor acționa.

 

Problema este că acest conflict are loc în prezent, forța e operațională de anul viitor. Or, a intrat în ecuație din nou și Transnistria. Au fost detașate acolo trupe ucrainene suplimentare, există chiar ipoteza că Vladimir Putin ar vrea să creeze un coridor până la Transnistria. Ce ar putea face NATO concret în acest caz, de pildă?

Mai avem o serie întreagă de măsuri care sunt în vigoare. Să ne gândim și la oamenii care au fost trimiși la noi, la cei care au fost trimiși în Polonia, să ne gândim la vizitele navelor care se rotesc în Marea Neagră. Deci există o serie întreagă de reasigurare strategică pe care NATO și SUA le-au luat și le îndeplinesc în momentul de față. Nu plecăm de la zero cu această forță. În al doilea rând, cred că în momentul de față, cred că Rusia caută mai degrabă să stabilească un coridor teritorial între ea și Crimeea, rămasă izolată. Dar să nu uităm că și rușii fac mișcări militare cu scopuri politice. Citeam în urmă cu câteva zile o analiză care spunea că recentele ofensive ale separatiștilor sprijiniți  de Rusia în zona de est a Ucrainei ale drept scop să aducă la masa negocierilor statele occidentale. Și pe de altă parte, citesc acum că va fi o vizită la Moscova a cancelarului Merkel și a președintelui Hollande. Deci dacă ar fi să fac o legătură, se pare că acest lucru s-a reușit. Transnistria este și ea în joc pentru că până la urmă Rusia a avut un mare câștig strategic prin incorporarea Crimeii. Or, aceste lucruri se țin undeva pe o tablă de socoteală. În contextul acesta aș plasa Transnistria, probabil ca un fel de pregătire pentru o monedă de schimb. În orice caz, e o situație care trebuie privită cu toată seriozitatea. De altfel, dacă vrem să facem o judecată de valoare asupra spațiului Mării Negre,  în acest spațiu se intersectează amenințarea de tip clasic, teritorială, cu atacuri și agresiuni militare, cea pe care o vedem în momentul de față în Ucraina și amenințarea de tipul atacurilor teroriste, care provine din sud, din zona Irak și Siria. Amândouă sunt importante și pentru NATO, și pentru Uniunea Europeană, iar geografic vorbind ele se articulează în zona Mării Negre. Ca atare, cred că atât NATO, cât și UE ar trebui să se gândească la un concept integrat cu privire la această zonă pentru că e una din ce în ce mai importantă.     

 

Tot Jens Stoltenberg spunea că nu există încă un risc imediat pentru România și Bulgaria din partea Rusiei. Dar, făcând aceste anunțuri concrete de consolidare a securității, nu riscă NATO să antagonizeze și mai mult Rusia?

Rusia nu așteaptă să fie supărată. Dacă decide să fie supărată, e supărată oricum, cu sau fără centre de comandă. Și să nu uităm că în ansamblu toate aceste măsuri luate de NATO și în zona noastră, și a Poloniei, și în Baltice, au fost provocate în primul rând de anexarea ilegală a Crimeii și destabilizarea practicată de Rusia în estul Ucrainei. Deci cei care au provocat această situație sunt chiar cei care se plâng că există consecințe în urma acțiunilor lor.

Interviu Ioan Mircea Pascu