Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Klaus Iohannis la Berlin - concluzii la finalul vizitei

Preşedintele Klaus Iohannis şi-a încheiat, joi seara, vizita din Germania printr-o întâlnire cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti din această ţară. Anterior, şeful statului s-a întâlnit cu preşedintele Joachim Gauck şi cancelarul Angela Merkel. Discuţiile despre perspectivele aderării României la spaţiul Schengen nu au adus nicio promisiune concretă din partea Berlinului. Ce a obţinut însă preşedintele Iohannis?

Dincolo de schimbul de amabilitati de la inceputul conferintei de presa comune a cancelarului Angela Merkel si a presedintelui Klaus Iohannis, vizita de la Berlin trebuie inscrisa in categoria celor de tatonare, cel putin din perspectiva germana. Au stat fata in fata, la o prima discutie directa si prelungita (chiar fata de programul oficial) o veterana a politicii in general, dar mai ales o veterana a politicii europene si, daca e sa fim sinceri, un novice, proaspat ales in functie. La capitolul impresie, Klaus Iohannis a punctat. Se poate intelege asta chiar din cuvintele doamnei Merkel, care a spus ca „ne vom vedea la întâlniri în cadrul Consiliilor Europene şi vom avea o agendă comună în ce priveşte Ucraina şi alte provocări legate de politica externă”. Inceputul a fost asadar bun, urmeaza dezvoltarea acestuia.

Un moment care arata ca Romania are, in acest moment, o deschidere politica la Berlin cum nu a mai avut din anii 90 incoace, a fost intrebarea adresata de un jurnalist german legata de asa numita „migratie a saraciei”. Pe langa faptul ca Iohannis a reusit sa livreze cel mai bun raspuns al sau de la numirea in functia de presedinte incoace, Merkel a simtit nevoia sa intervina si ea pe acest subiect, recunoscand ca raspunde neintrebata. Scopul doamnei cancelar era sa mai atace o data un subiect care nu ii place si sa mai dea o lovitura mitului cum ca romanii vin in Germania ca sa profite de ajutoare sociale.

De aici incolo insa, lucrurile nu au mai fost atat de clare, desi atmosfera cordiala s-a pastrat. Inevitabilul dosar Schengen al Romaniei, unul din marile rateuri ale politicii externe a Bucurestiului, nu si-a gasit sprijin explicit din partea sefei guvernului german.

Tot ce s-a putut obtine ca declaratie publica de la Angela Merkel a fost ca „România are dorinţa îndreptăţită de a deveni parte a Spaţiului Schengen şi vom vedea să putem obţine un progres în paşi şi vom discuta cu partenerii europeni ştiind că este o prioritate atât pentru România, cât şi pentru Bulgaria”. Probabil ca atat delegatia romana, cat si opinia publica si-ar fi dorit mai mult, adica o afirmare clara a sprijinului Germaniei si, eventual, un orizont de timp.

Angela Merkel stie insa ca aderarea la Schengen, chiar si cu sustinere din partea ei, este o chestiune ce se decide in unanimitate de statele membre. Or, aici mai sunt si alte tari care inca manifesta rezerve fata de Romania si, poate mai mult, fata de Bulgaria, pentru ca cele doua tari sunt legate una de cealalta in acest proces. Faptul ca doamna cancelar a vorbit despre „pasi” sugereaza evident integrarea in doua etape. Deci acum se discuta despre aderarea cu frontierele aeriene si maritime, cele terestre fiind alt capitol.

Dupa vizita de la Paris si discursurile lui Klaus Iohannis de la Bucuresti se vorbea in cercuri politice despre posibilitatea ca problema Schengen sa fie inclusa pe agenda consiliului JAI in luna iunie. Acesta ar fi si orizontul maxim de timp pentru ca efectele ultimului raport MCV, pozitiv in esenta si recunoscut ca atare si de Merkel, sa isi mai faca simtite efectele. Dincolo de iunie, greu de crezut ca s-ar mai putea ajunge la o aderare anul acesta, an identificat drept fereastra de oportunitate si de partenerii francezi.

Un alt capitol de discutie ramas fara concluzii clare in spatiul public este situatia din Republica Moldova.

Intrebata daca exista riscul ca Rusia sa actioneze in sensul destabilizarii Moldovei la fel cum a facut in Ucraina, Angela Merkel a raspuns asa: „Speram ca nu”. A fost o trezire la realitate, un fel de replica soc din partea celui mai puternic lider al Europei. Sigur ca Merkel a vorbit despre contextul ucrainean subliniind necesitatea unui armistitiu durabil si a rezolvarii conflictului pe cale politica. Asa, posibilele urmari in R. Moldova s-ar diminua considerabil. Sigur ca Merkel a vorbit despre Parteneriatul Estic si despre semnarea Acordului de Asociere cu UE si despre ajutoarele acordate Moldovei dupa sanctiunile rusesti.

Dar doamna cancelar nu a vorbit despre o perspectiva clara europeana pentru Chisinau. Semnalul ar fi fost binevenit in conditiile in care instalarea unui nou guvern a durat doua luni, iar executivul moldovean e facut in coalitie cu comunistii. Cursul proeuropean nu mai e deloc de la sine inteles in R. Moldova, tara care va vedea si alegeri in Gagauzia in curand si care are si armara rusa pe teritoriul sau, respectiv in republica autoproclamata Transnistria.

Deocamdata „nu avem semnale că situaţia se îndreaptă într-acolo”, afirma Klaus Iohannis in legatura cu conflictul inghetat din Transnistria. La Chisinau, seful statului a indemnat la reluarea negocierilor in format 5+2, dar tocmai acestea pot fi considerate un esec al cancelarului Merkel, care are trecuta rezolvarea acestui conflict chiar in acordul de guvernare al Marii Coalitii de la Berlin.

Temerile ca R. Moldova va fi destabilizata de Putin dupa aceeasi reteta si-au gasit ecou larg in presa germana, care, in ziua vizitei lui Iohannis, a dedicat spatii largi acestui subiect.

Tot in presa germana si aceeasi zi a aparut un interviu acordat de Klaus Iohannis postului public de radio german in care critica pozitia Ungariei fata de Rusia. Iar conferinta  de presa comuna avea sa mai aduca o data in atentie o posibila problema maghiara.

In interviu, presedintele roman afirma ca ceea ce face Viktor Orban cu Rusia, dar si cu partenerii europeni ar fi putin deplasat. Afirmatia si, mai ales publicarea ei, nu sunt intamplatoare. Din perspectiva doamnei cancelar, Romania si Polonia au ramas singurele ancore euroatlantice in Europa de Sudest. Bucurestiul este inconjurat de state cu probleme, cu conflicte fierbinti sau inghetate si cu inclinatii pronuntate catre Rusia din varii motive.

Datorita contextului regional, Romania s-a transformat, fara prea mare effort propriu in afara de cel din justitie, din copilul problema intr-un stat cu rol de pilon de stabilitate. Face Romania ceva, adica da ceva Occidentului? Probabil putin, dar macar faptul ca nu face probleme ca vecinii sai e mare lucru zilele acestea.

Recent, si doamna Merkel a vizitat Budapesta unde a exprimat critici relativ dure la adresa lui Viktor Orban. O armonizare a pozitiei romanesti cu cea a Berlinului s-ar putea interevedea in declaratiile celor doi lideri. Apoi, Iohannis a mai facut o mentiune, legata de minoritatea maghiara, despre care a spus cat se poate de clar ca „în România nu există o problemă a maghiarilor”. Ca sa fie sigur ca nu exista loc de intelegere gresita, presedintele roman a raspuns direct in germana si a evitat traducerea.

Concluzii:

Ce aduce Iohannis acasa dupa aceasta vizita? Nimic concret. Dar daca deplasarea de la Berlin a vrut sa fie un nou inceput in politica externa a Romaniei, daca mesajul ce se dorea transmis era unul strict politic la acest moment, atunci bilantul e pozitiv.

Daca s-a dorit de catre partea romana obtinerea unei date clare de aderare la Schengen sau orice altceva concret legat de Romania si vecinatatea sa, atunci nu e nimic de pomenit. E putin probabil insa ca aceasta sa fi fost intentia, consilierii pe probleme externe si europene ai presedintelui stiu prea bine realitatea ca sa fi permis asa ceva.

E un inceput bun. Dar e exact asta, un inceput. Klaus Iohannis a fost la Berlin in a 67-a zi de mandat. Pana la un nivel la care vocea Romaniei sa fie auzita mai bine in Europa si in lume, drumul este inca lung.