România și Ucraina. Războiul le apropie

Există cel puțin două concluzii după vizita lui Klaus Iohannis în Ucraina. Prima se referă la situația generală, complicată din cauza războiului din estul țării.  Confruntată cu o mișcare separatistă susținută de Moscova, Ucraina are nevoie de un sprijin  cât mai solid din partea Europei. Coeziunea este însă pe punctul de a se spulberă : unele țări, cum ar fi Slovacia sau Ungaria,  consideră  că prelungirea sancțiunilor împotrivă Rusiei nu are niciun rost.  România se număra însă printre statele care vor că sancțiunile la adresă Rusiei să rămână în vigoare "atât timp cât Acordul de la Minsk nu e aplicat deplin sau dacă situația din teren continuă să se degradeze”, după cum a spus Klaus Iohannis.  Petro Porosenko are deci un aliat în președintele român, mai ales că peste numai două zile are loc un summit la Bruxelles, unde se va discută despre situația din Ucraina.  Kievul e cu atât mai mulțumit, cu cât săptămâna trecută, la Varșovia, președinții polonez și român au vorbit despre o întâlnire între șefii celor trei țări, Polonia, România și Ucraina. Un demers de ancorare regională pentru Ucraina salutat la Kiev.
 
Întrebat dacă România ar putea furniza armament Ucrainei, președintele de la Kiev a evitat răspunsul direct, dar a spus că în acest moment există 11 țări ale UE care oferă armament defensiv Ucrainei. România, în schimb, se va număra printre țările care vor da  ajutor medical pentru soldații ucrainieni răniți în estul țării, o misiune de specialiști români urmând să sosească în curând la Kiev pentru a evalua necesitățile.
 
Cealaltă concluzie a vizitei se referă la raporturile bilaterale. Există azi posibilitatea relansării relației dintre cele două țări. Relație care în ultimii ani a fost rece,  nu neapărat din cauza României.  Administrațiile succesive de la Kiev nu au văzut în București un posibil partener, ci mai curând un adversar care trebuie privit cu suspiciune. Ucrainienii nu au primit prea ușor victoria României în procesul de la Haga privind platoul continental din jurul  Insulei Șerpilor și nici nu au dat dovadă de mare deschidere pentru drepturile comunității românești din vestul țării.  Astăzi, președintele român vorbește despre românii din Ucraina și ucrainienii din România că despre «un liant și un pod în relațiile noastre».

Șir de mulțumiri pentru București

Situația s-a schimbat, într-adevăr. La Kiev e o administrație nouă, care se confruntă cu un război în estul țării și are nevoie de aliați. Pentru asta, deschide uși care până nu de mult păreau închise.  Kievul e gata să rediscute subiecte sensibile, cum ar fi canalul Bastroe ( pe care Ucraina a vrut să îl construiască, dar Bucureștiul s-a opus pe motiv de poluare a Deltei Dunării ) sau Krivoirog ( combinat ucrainean realizat cu bani  românești ).  Pe masă discuțiilor se află reactivarea comisiei prezidențiale mixte, deschiderea de noi puncte de frontieră care să ducă la întărirea micului trafic, dialog pe chestiuni energetice și de infrastructura  sau o linie directă aeriană între București și Kiev a€œin viitorul apropiat”, după cum spunea președintele ucrainean. Nu trebuie uitate nici Republică Moldova sau problemă transnistreană, unde România și Ucraina se angajează să coopereze. La conferința de presă, Petro Porosenko nu mai contenea dealtfel  cu lista proiectelor pe care cele două țări le pot face împreună, și a mulțumit României  în repetate rânduri : pentru că a fost prima țara care a ratificat tratatul de asociere al Ucrainei la UE, pentru că va sprijini perspective europeană a Kievului sau pentru că Bucureștiul susține a€œunitatea, integritatea și suveranitatea”  Ucrainei. În treacăt fie spus,  atât de entuziast  a fost președintele ucrainean în discursul sau, încât a fost chiar el cel care a anunțat  vizită pe care o va face la București  (de obicei, anunțul este făcut de cel care invită).
 
După ani de răceală,  războiul din estul acestei țări,  oferă, paradoxal, o ocazie pentru regândirea relației bilaterale.  La Kiev au fost anunțate câteva piste.  E important că ele să nu rămână vorbe goale iar cadrul creat să fie umplut repede cu conținut, pentru că discuții bune și momente de a€œrelansare” au mai existat. Diferit e însă acum contextul. Dacă vrea să continue drumul către vest, Ucraina nu poate ignoră România, țara cu care împarte 600 de kilometri de frontieră.  De asemenea,  trebuie folosit cadrul regional. România are parteneriat strategic cu Polonia. Polonia are parteneriat strategic cu Ucraina. Poate că a sosit momentul închiderii cercului.