Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


(VIDEO) "Planeta Maimuţelor", scenariu plauzibil?

video_planeta_maimutelor_scenariu_plauzibil.gif

Dawn of the Planet of the Apes

Cel mai recent film din seria Planeta Maimuţelor intră în cinematografe. Pelicula continuă povestea lui Caesar, cimpanzeul care vrea să pună stăpânire pe planetă cu ajutorul armatei sale de maimuţe. Oamenii de ştiinţă contactaţi de publicaţia britanică The Guardian au analizat acest film, ca să afle dacă un astfel de scenariu este sau nu plauzibil.

Experţii contactaţi de The Guardian au descoperit că unele scene din filmul Dawn of the Planet of the Apes sunt plauzibile sau în orice caz, că imită destul de bine realitatea.

De exemplu, un specialist în studierea evoluţiei şi comunicării cimpanzeilor, profesor la Universitatea St. Andrews din Scoţia, observă că actorul principal, Andy Serkis, se mişcă într-un mod foarte realistic, în rolul cimpanzeului Caesar.

 

 

Andy Serkis îşi aduce aminte cât de greu i-a fost să intre în pielea personajului: "Mi l-am imaginat pe Caesar ca şi cum ar fi un om prins în corpul unei maimuţe. Pentru că în tinereţe el nu interacţionează cu semenii lui, întrucât a fost crescut de un tată-om şi i-a adoptat comportamentul şi credinţele acestuia. Uneori, oamenii mă întreabă dacă atunci când joc astfel de roluri mă rezum la a imita mişcările maimuţelor. Ei bine, nu. Acesta este un personaj foarte complex, psihologic vorbind, dar şi în ceea ce priveşte condiţia lui socială".

Filmul a fost realizat folosind tehnica motion capture, utilizată şi în alte producţii celebre, ca Avatar, Lord of the Rings sau The Hobbit. În ultimele două, Andy Serkis l-a jucat pe Gollum, creatura ciudată, jumătate om-jumătate monstru, care-şi duce veacul prin peşteri întunecate.

 

 

Revenind la Planeta Maimuţelor, prestaţia lui Andy Serkis a fost extrem de apreciată de specialişti, chiar şi de experţii care studiază viaţa maimuţelor, însă aceştia spun că anumite scene nu pot avea un corespondent în realitate.

De exemplu, mimica unui om şi cea a unui cimpanzeu nu corespund întotdeauna: omul zâmbeşte conştient, în timp ce maimuţa doar îşi expune dinţii.

Apoi, omul e capabil să-şi arate dezgustul pe chipul său, în timp ce un cimpanzeu nu are această abilitate.

De altfel, maimuţele din film au faţa prea umană, crede o altă expertă de la Universitatea din Portsmouth, Marea Britanie. Ea spune că până acum nu s-au găsit dovezi că cimpanzeii se pot încrunta, precum cei din producţia hollywoodiană.

În plus, dacă în film vedem maimuţele mergând mai tot timpul în două picioare, ei bine, în jungla din viaţa reală nu vom vedea aşa ceva. Cimpanzeii se deplasează de cele mai multe ori în patru labe, mergând foarte rar ca oamenii.

Pe de altă parte, filmul ne arată o scenă în care masculul Caesar are grijă de nişte pui. Cercetătorii ridică din sprânceană şi de data asta şi spun că acest lucru e un caraghioslâc. În realitate, masculii nu fac aproape niciodată pe babysitterii. De obicei, au tendinţa să-şi omoare puii, iar în cel mai bun caz, şi-i protejează în faţa unor ameninţări externe, dar să-i ia în braţe, ca în film, nici vorbă!

Există însă şi similitudini între film şi realitate. De pildă, unul dintre personaje este prezentat ca fiind extrem de răzbunător. Aparent, o exagerare hollywoodiană. Experţii spun totuşi că maimuţele au o memorie excelentă şi da, au tendinţa să se răzbune.

O altă scenă ce poate părea ridicolă este cea în care cimpanzeul Caesar le învaţă limbajul semnelor pe celelalte maimuţe. Specialiştii ne atrag însă atenţia că a existat în anii '70 un cimpanzeu care a fost învăţat limbajul semnelor în captivitate, iar după eliberarea lui în sălbăticie a început să le înveţe pe alte maimuţe acest mod de a comunica.

Concluzia este trasă tot de publicaţia The Guardian: Planeta Maimuţelor o fi ea science fiction, dar în nici un caz nu e pură fantezie...